România se află într-o situaţie paradoxală: are un potenţial de excepţie pentru energii regenerabile şi investitori interesaţi să dezvolte proiecte de zeci sau sute de milioane de euro fiecare, dar păstrează o lege nefuncţională, pentru care timp de trei ani nu s-au emis norme de aplicare. În acest context, jucătorii mari au început să abandoneze proiectele şi să caute oportunităţi în ţări din regiune, cu potenţial asemănător, dar fără haos legislativ.
Grupul energetic german RWE a renunţat la dezvol­ta­rea unui parc eolian de aproape 150 MW în Valea Dacilor din judeţul Constanţa, din cauza incertitudinii legislative. Ceva mai devreme şi-au reconsiderat planurile şi italienii de la Beyfin, care voiau să dezvolte un proiect de ener­gie neconvenţională în judeţul Cluj. După ce îşi securizaseră terenul şi ob­ţinuseră mai multe avize, italienii au luat decizia să mute investiţia într-o altă ţară. Pe gânduri au căzut şi spa­niolii de la Bogaris, care speră să ob­ţi­nă finanţare de la bănci pentru pro­iectele de circa 350 de milioane de euro, aflate în diverse stadii, în aştep­tarea clarificării legislaţiei.
Nemulţumirile investitorilor ce au constituit chiar o asociaţie pentru a-şi apăra interesele au răbufnit tot mai des în ultimul an, dar glasul acestora nu a reuşit să sensibilizeze au­tori­tăţile. Săptămâna trecută, repre­­zentanţii Asociaţiei Române pentru Ener­gie Eoliană (AREE) aveau o în­tâl­nire la Guvern pe tema modificării le­gislaţiei privind stimularea ener­giei regenerabile, însă aceasta a fost reprogramată. „Producătorii de ener­gie atrag atenţia că, în acest moment, îşi reconsideră poziţia faţă de noi, unii investitori analizând deja opţiu­nea părăsirii României din cauza haosului legislativ”, au arătat repre­zen­­tanţii asociaţiei.

Fără un cadru clar, băncile nu finanţează proiectele
„Din informaţiile pe care le-am primit de la AREE am impresia că Guvernul este mai degrabă preo­cupat de câştigurile dezvoltatorilor de pro­iecte de energie regenerabilă de­cât de dezvoltarea unui sector care va genera o mulţime de locuri de mun­că”, ne-a declarat Alfonso Otero Za­pata, General Manager Boga­ris pentru Polonia şi România. Bo­ga­ris a se­curizat 1.000 de hectare de teren în ju­deţul Brăila, pe care vrea să con­stru­iască un parc de circa 120 de me­gawaţi şi dezvoltă alte două proiecte în domeniul energiei regenerabile, de 68 megawaţi şi 52 de megawaţi, în judeţele Constanţa şi Ialomiţa, unde compania deţine 450 de hec­tare de teren. Proiectele urmează să fie fi­nan­ţate de o instituţie financiară, fiind prezentate unor bănci ro­mâ­neşti şi străine. „Vrem să rămâ­nem în România, dar dacă legea nu se va aplica în curând sau va fi aprobată în mod eronat, deci nu va exista un ca­dru clar, a­tunci băncile nu vor fi­nan­ţa proiec­te­le şi investitorii vor ple­ca”, a arătat ma­na­gerul Bogaris.
Aceeaşi îngrijorare o manifestă şi alţi jucători străini în domeniul ener­giei regenerabile, după ce RWE a de­cis să abandoneze proiectele din Ro­mânia. Grupul energetic german, cu afaceri de peste 47 de miliarde de eu­ro, era într-un stadiu avansat de avi­za­re pentru două parcuri eoliene - unul de 200 MW, altul de 150 MW - ce ar fi fost construite în apropierea Con­stanţei şi se uitau spre alte zone ale României, o ţintă fiind Moldova. Ţi-nånd cont de capacitatea anunţată a proiectelor, valoarea investiţiei s-ar fi apropiat de 600 de milioane de euro. „RWE a renunţat la proiectul privind parcurile eoliene pentru că Legea 220/2008 privind stimularea energiei regenerabile nu este aplicabilă nici în prezent“, a explicat săptămâna trecu­tă Ionel David, consultantul în afaceri publice al AREE.

Modelul bulgăresc?
Această lege aprobată în 2008 a dat bătăi de cap investitorilor după ce a fost modificată anul trecut, fără ca normele de aplicare să fi fost vreodată adoptate. Potrivit Consiliului Concurenţei, „schema de sprijin pentru producătorii de energie electrică din surse regenerabile, instituită prin Legea nr. 220/2008, nu s-a aplicat în­trucât măsurile de sprijin prevăzute sunt de natura ajutorului de stat sau susceptibile de a constitui ajutor de stat, pentru aplicarea acestora fiind necesară autorizarea prealabilă a Comisiei Europene”. Abia luna aceasta autorităţile au notificat oficial la CE schema de sprijin prevăzută în lege, în lipsa căreia nu puteau fi ela­borate nici normele de aplicare. De la notificarea oficială, termenul în care Comisia adoptă o decizie este de circa două luni. Dar problemele nu se opresc aici.
„În primul rând, nu este clar în lege ce se întâmplă în cazul în care există un exces de certificate verzi, cine le cumpără şi la ce preţ. În al doi­­lea rând, intenţia Guvernului de a re­vizui sistemul de sprijin la fie­care trei ani nu oferă un cadru clar şi stabil”, susţine managerul Bo­ga­ris. Acum, in­ves­titorii din domeniul ener­giei re­ge­nerabile au trei solici­tări: să se revină la formula iniţială din lege, proiectele de peste 125 MW să nu fie notificate la Uniunea Eu­ro­peană şi schema su­port să fie predictibilă. Dis­cuţiile cu reprezentanţii Guvernului vor continua săptămâna aceasta, însă rezul­ta­tul negocierilor rămâne in­cert. Pâ­nă atunci, se fac doar scenarii.
Vecinii bulgari au adoptat recent o lege care descurajează dezvoltarea proiectelor de energie verde pentru a evita suprasolicitarea reţelei învechite şi creşterea preţului la electricitate. Energia eoliană şi cea solară sunt extrem de scumpe, mărind astfel preţul pentru populaţie. În Româ­nia lucrurile nu diferă prea mult. Acesta ar putea fi şi motivul pentru care autorităţile preferă să piardă mi­liarde, jucând în defensivă cu in­ves­titorii străini.