După mai multe povestiri reuşite din genul SF, Ştefana Cristina Czeller de­butează în roman: „Cer­neală şi sânge”, Mi­lle­nium Books. Excelentă idee! Ziarista din Iaşi poate susţine o naraţiune pe întinde­re mare cu personaje nume­roa­­se şi complexe, de extracţii sociale diferite. Din acest punct de vedere, cartea e destinată suc­cesului. Totul devine mai atractiv dacă avem în vedere că roma­nul său e un thriller care dă în horror, nelipsit de nuanţe politice, dar unul ancorat foarte bine în realitatea noastră contemporană, cu valorificarea excelentă a meseriei încă tinerei autoare şi cu semnificative de­vieri către u­to­pie: un candidat-surpriză, ve­nit din străi­nă­tate, va câştiga alegerile pentru funcţia de preşedinte al României, mai ales graţie far­mecului său personal ire­zistibil, şi va muta capitala la Iaşi, unde de altfel se petrece acţiunea plină de suspans, de cerneală şi sânge. Se simte în abundenţa celor două lichide o pornire ludică a scrii­toarei, o bine-venită (auto)ironie, mai ales că personajul central e ziaristă, se numeşte tot Cristina. Nume de familie Man! E băr­bă­toasă dama, deşi e întrecută în înălţime de orice elev de gimnaziu, drept care ţine un drastic regim de slăbire. Dar ghiciţi cine-l va seduce pe viitorul prezident? Chiar dacă sunt şi câteva scene mai dulcege şi câteva şarje în direcţia horror, romanul e bine scris, bine de tot aş zice: captivant, inte­ligent, credibil psihologic. Nu în ultimul rând, abundenţa şi varietatea personajelor create cu mână sigură de autoare ţin atenţia cititorului la fel de trează ca suspansul acţiunii. Pur şi simplu, oricât de tehni­că ţi-ar fi lectura, te laşi prins de întrebările cititorului naiv: dar ce mai e cu Mihai? Ce-o mai face micul Dănuţ, fiul lui Mihai? Deschid o paranteză şi remarc faptul că în fine, după lupte întinse pe două decenii, începem să avem romane de tip policier, thriller (politic), horror, fantasy de alt nivel decât cele cu care a izbândit pe piaţă, fără concurenţă, Pavel Coruţ. Autori cu bune ap­titudini literare, nu toţi foarte tineri, în­groaşă o listă de marcă de pe care îi citez pe Lucia Verona, Bogdan Teodorescu, Bogdan Hrib, Oliviu Crâsnic şi la care se adaugă, iată, Ştefana Cristina Czeller. Cine crede că e un fleac să scrii asemenea genuri şi le expediază cu prefixul „para”, dă dovadă de suficienţă şi cred că argumente în fa­voa­rea autorilor citaţi găsim în volume precum recentul „Benzile desenate şi canonul postmodern” de Ion Manolescu. Revenind la „Cerneală şi sânge”, admir finalul deschis, dar nu vreau să dezvălui prea mult din ac­ţiune. Ea merită descoperită pe cont propriu şi cu toată bucuria de cititor. Notez doar că  Şte­fana Cristina Czeller este o au­toa­re stă­până pe arta ei şi care poate trece oricând de la SF, fantasy sau thriller la ro­manul realist psihologic, social sau istoric. Un debut solid şi plin de speranţe.