
Nu este zi în care să nu ne punem întrebarea de ce oamenii care nu se pricep la un domeniu nu fac un gest de minimă inteligenţă, şi anume să întrebe, să consulte, să-şi ia consilieri, sfetnici pricepuţi. Concret, mă refer azi la Emil Boc, cel care a fost şi este încă (spre disperarea multora) la cârma Guvernului într-o perioadă nefastă: o criză economică e în sine o problemă cât China, dincolo de responsabilitatea unei guvernări normale.
Emil Boc nu numai că nu are niciun fel de cunoştinţe în domeniu, dar s-a şi înconjurat de oameni care nu au condus cu succes nici măcar un IMM, darămite vreo multinaţională. Cât despre Andreea Paul Vass, face şi ea cât poate - ca teoretician -, într-o lume în care oricum femeile nu sunt ascultate, decât dacă au dezlegare de la o dregătorie mult mai înaltă să fie şefe peste instituţii, bugete, oameni.
Citeam deunăzi un interviu luat de SFin şi Fin.ro lui Dan Şucu, patronul Mobexpert. Un brand românesc de succes, care poate da lecţii despre ce înseamnă să fii la cârma unui business în plină furtună de recesiune. Spunea Dan Şucu că Emil Boc şi mulţi ca dânsul, care au o putere mare asupra economiei, într-adevăr ar avea nevoie de multe sfaturi. „Problema este că eu ştiu cum este să primeşti sfaturi despre lucruri pe care nu le cunoşti. Şi acest lucru este extrem de stresant, pentru că trebuie să asculţi 200 de oameni şi din cele 200 de opinii să o alegi pe cea potrivită. Lipsa de competenţă şi experienţă în domeniul economic produce probleme destul de serioase. Primul lucru pe care reuşeşte un manager lipsit de experienţă să îl creeze prin deciziile sale este o criză. Normal că, după o vreme, ca orice manager începător, îţi dai seama că ai creat o criză şi atunci începi să te specializezi în rezolvarea crizelor pe care tot tu le-ai creat”.
Aceasta este observaţia cât se poate de pertinentă a unui om de afaceri de succes despre cum procedează premierul nimerit pe scaunul de la Palatul Victoria în plină recesiune. Nu cred că-i poate contesta cineva calităţile manageriale lui Şucu. Întrebarea este: de ce aceşti oameni - ca el sau ca alţii care au dovedit sclipire în afaceri - nu sunt consultaţi? S-a creat impresia că întreprinzătorii care calcă pragul Guvernului au interese ascunse, interese de business, vor musai să facă afaceri cu statul şi să spolieze bugetul naţional. De aceea se bagă în vorbă cu autorităţile, nu pentru a transmite din experienţa lor pentru binele naţional. Greşit! Cei care fac profit numai din contracte cu statul nici nu trebuie să apeleze la „tertipuri” de acest fel. Să se dea mai întâi consultanţi, până cunosc uşile importante şi decidenţii. Aceştia şi-au făcut de mult poteci, cărări bine definite, ştiu mersurile prin ministere şi autorităţi, mai ceva ca angajaţii, şi nu se mai stingheresc să-şi pledeze cauza pe faţă.
Dan Şucu explică faptul că şi-a dat seama despre comportamentul celor care nu se pricep, dar se află în poziţii de răspundere dintr-o experienţă proprie: „Am observat acest gen de reacţii ani întregi, atunci când am hotărât să sparg firma mea în 30 de societăţi mai mici, independente, conduse de un antreprenor numit. Am văzut câte tâmpenii şi zăpăceli poate fiecare să creeze, si cât de mult durează până învaţă. Dacă vă uitaţi în jurul dvs. veţi constata că o singură persoană din zona economică este ascultată şi respectată. Este aceeaşi care, nu întâmplător, se află în poziţia respectivă de 20 de ani - Mugur Isărescu”.
Însă Mugur Isărescu, în loc să fie certat din când în când că nu vrea să mai accepte şifonata funcţie de premier, din urma războiului cu cetăţenii a guvernării Boc, mai bine ar fi mai des invocat pentru treburile bunei guvernări. Dar ce rost ar avea? Să încurce el socotelile de pe la Palatul Victoria şi din Modrogan? Mai bine să tragă doar din când în când câte un semnal de alarmă, pentru a afla şi ambasadele străine la Bucureşti că nu suntem chiar sat fără câini şi gata, pauză, să-i lăsăm pe băieţii cei mai pricepuţi la treabă.
Mai trist este că zilnic ni se repetă că suntem pe drumul cel bun şi că au fost luate măsuri corecte, chiar dacă dureroase. Pentru că am început cu Dan Şucu, închei tot cu el: „Nu-mi aduc aminte din 2003 să mă fi aşteptat la vreo decizie bună de la factorii de decizie. Dar cine dintre noi are astfel de aşteptări? Pe de altă parte, eu sunt adeptul ideii de progres, nu protest. Treaba trebuie făcută. Te aştepţi ca oamenii ăia, guvernanţii, să-ţi pună piedici. Totuşi, cred că noi, ca societate, nu realizăm în totalitate cât de nenorocită este măsura măririi TVA, de exemplu”.
Şi uite-aşa, cu un Dan Şucu resemnat, care înseamnă, multiplicat, de fapt resemnarea mediului de afaceri în general, mai avem doar o şansă: să iasă toate ţările europene din criză, să prospere şi să poată din nou munci acolo românii, cu milioanele, în afara ţării, pe bani frumoşi, mulţi trimiţându-i în ţară. Doar aşa ne vom echilibra şi noi financiar, luaţi pe sus de progresul ţărilor harnice din jur.