Desi avem toate instrumentele legale pentru incheierea unor contracte in forma electronica in mod rapid, sigur si prin costuri minime, monopolul hartiei inca mai persista in documentele contractuale. Extrem de putine mesaje vin pe e-mail cu insemnul in forma de sigiliu al semnaturii electronice, iar notarul electronic exista deocamdata numai in actele normative.
Desi avem toate instrumentele legale pentru incheierea unor contracte in forma electronica in mod rapid, sigur si prin costuri minime, monopolul hartiei inca mai persista in documentele contractuale. Extrem de putine mesaje vin pe e-mail cu insemnul in forma de sigiliu al semnaturii electronice, iar notarul electronic exista deocamdata numai in actele normative.
Chiar daca statele au reglementari diferite in ceea ce priveste anumite aspecte ale comertului traditional, legislatia care guverneaza comertul electronic trebuie sa fie compatibila pe plan international. In scopul realizarii acestei compatibilitati, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor propune dezbaterii publice modificarea si completarea Legii nr. 365/2002 privind comertul electronic. Comisia Europeana a considerat ca aceasta lege necesita amendamente - mai ales în ceea ce priveste raspunderea si principiul tarii de origine - în scopul alinierii complete la dispozitiile Directivei 2000/31/EC a Parlamentului European si a Consiliului din 8 iunie 2000, referitoare la anumite aspecte juridice privind serviciile societatii informationale, în special comertul electronic în Piata Interna.
Pentru a se ajunge la compatibilitate, statele trebuie sa urmareasca aceleasi principii in ceea ce priveste legislatia comertului electronic. Este vorba de principiul reglementarii-cadru, de cel al echivalentei functionale si al neutralitatii tehnologice. O reglementare-cadru inseamna ca legea nu trebuie sa fie stricta, riguroasa si detaliata. Echivalenta functionala presupune ca inregistrarile electronice de date sa aiba aceeasi recunoastere legala de care se bucura inscrisurile utilizate in comertul traditional. Potrivit principiului neutralitatii tehnologice, legea nu trebuie sa distinga intre formele de comert dupa tehnologia utilizata sau suportul pe care este fixata informatia.
Avocatul Mihaela Ion, de la Societatea Civila de Avocatura Hahui & Asociatii, ofera cateva detalii privind procedurile care trebuie urmate pentru incheierea valabila a contractelor prin e-mail sau Internet.
Contractele urmeaza teoriile clasice
Din punct de vedere juridic, recentele reglementari legislative in materia incheierii contractelor prin mijloace electronice nu reprezinta ceva nou, ci o adaptare a teoriilor clasice la noile situatii. Contractele incheiate la distanta exista dintotdeauna, fie ca sunt prin intermediul scrisorilor, apoi al telefonului, al faxului si mai nou al e-mail-ului sau al Internetului. Daca partile nu au stabilit momentul in care contractul se considera incheiat, atunci legea considera ca acest moment este cel in care vointa partilor se intalneste.
Potrivit Legii 365/2002, contractul prin mijloace electronice se considera încheiat în momentul în care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunostinta ofertantului, daca partile nu au convenit altfel. Se reia astfel vechea teorie, denumita "a informatiunii", aplicabila in materia incheierii contractelor intre absenti.
In cazul in care contractul, prin natura sa ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediata a prestatiei caracteristice, se considera încheiat în momentul în care debitorul acesteia a început executarea, în afara de situatia în care ofertantul a cerut ca în prealabil sa i se comunice acceptarea.
Reguli speciale pentru contractele dintre comercianti si consumatori
In ceea ce priveste contractele incheiate de catre comercianti cu consumatorii, prin intermediul mijloacelor electronice, legislatia prevede niste reglementari speciale referitoare la continutul contractelor, la clauzele obligatorii care trebuie inserate. Ordonanta nr. 130/2000 privind protectia consumatorilor la încheierea si executarea contractelor la distanta prevede ca, inainte de încheierea contractului la distanta, comerciantul trebuie sa informeze consumatorul în timp util, corect si complet asupra urmatoarelor elemente:
a) identitatea comerciantului si,
în cazul contractelor care prevad plata anticipata, adresa si modalitatile de contactare a acestuia, telefon/fax,
e-mail si codul unic de înregistrare;
b) caracteristicile esentiale ale produsului sau serviciului;
c) pretul de vânzare cu amanuntul al produsului sau tariful serviciului si taxele aplicabile;
d) cheltuielile de livrare, daca este cazul;
e) modalitatile de plata, de livrare sau de prestare;
f) dreptul de denuntare unilaterala a contractului, cu exceptia cazurilor prevazute în prezenta ordonanta;
g) costul utilizarii tehnicii de comunicatie la distanta, în cazul în care acesta este calculat altfel decât conform tarifului de baza;
h) perioada de valabilitate a ofertei sau a pretului;
i) durata minima a contractului, în cazul contractelor care prevad furnizarea curenta sau periodica a unui produs sau serviciu;
j) termenul-limita de executare a obligatiilor rezultând din contract.
Comerciantul trebuie sa transmita consumatorului, în scris sau pe un alt suport de informatii durabil, la dispozitia sau accesibil acestuia, în timp util, în perioada executarii contractului conditiile si modalitatile de exercitare a dreptului de denuntare unilaterala, in felul urmator. "Consumatorul are dreptul sa notifice în scris comerciantului ca renunta la cumparare, fara penalitati si fara invocarea unui motiv, în termen de 10 zile lucratoare de la primirea produsului sau, în cazul prestarilor de servicii, de la încheierea contractului", redactata cu caractere îngrosate. Totodata, comerciantul trebuie sa transmita si informatiile privind service-ul postvânzare si garantiile oferite, precum si conditiile de denuntare unilaterala a contractului, atunci când acesta are o durata nedeterminata sau o durata mai mare de un an.
RomÃÂ¥nii nu vor sa semneze electronic
In ceea ce privese proba încheierii contractelor prin mijloace electronice si a obligatiilor care rezulta din aceste contracte, aceasta este supusa dispozitiilor dreptului comun în materie de proba si prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnatura electronica. Insa, desi o semnatura electronica nu este prea costisitoare - aproximativ 50 euro pe an -, iar in strainatate este deja larg utilizata, romanii nu se prea inghesuie sa semneze electronic. Posesorii acestor instrumente sunt indeosebi salariatii bancilor sau ai altor institutii care presupun o securizare sporita a circulatiei informatiilor.
Conform Legii 455/2001, "inscrisul în forma electronica, caruia i s-a încorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa si generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii electronice, este asimilat, în ceea ce priveste conditiile si efectele sale, cu înscrisul sub semnatura privata". Daca acest inscris este recunoscut de catre emitent, are acelasi efect ca actul autentic între cei care l-au subscris si între cei care le reprezinta drepturile.
Printre serviciile bazate pe semnatura electronica este si marca temporala. Aceasta consta intr-un set de tehnici prin care se permite oricarei persoane sa constate daca un document electronic a fost creat sau semnat la un moment dat. In practica, majoritatea sistemelor de tipul marcii temporale folosesc o a treia parte de incredere. Marca temporala este o atestare digitala a acestei parti de incredere ca un document electronic exista la un anumit moment. Marca temporala este formata din cel putin urmatoarele elemente:
a) amprenta atasata documentului electronic supus marcarii;
b) data si momentul de timp aferente documentului supus marcarii, exprimate in timp universal;
c) informatii care identifica in mod unic furnizorul de servicii de marcare temporala;
d) numarul de ordine din registrul furnizorului de servicii de marcare temporala.
Spre deosebire de notarii electronici, exista deja mai multi furnizori de semnatura electronica si de marca temporala.
Interventia notarului
Uneori, legea cere si interventia notarului sau pur si simplu partile doresc interventia acestuia pentru mai multa siguranta in ceea ce priveste valabilitatea unor clauze contractuale. Regimul juridic al activitatii notariale electronice este reglementat de Legea nr. 589/2004. Acest act normativ stabileste competenta notarului electronic de a instrumenta urmatoarele acte notariale in forma electronica:
a) legalizarea cópiilor electronice ale documentele originale;
b) darea de data certa prin marcare temporala a documentelor si atestarea locului unde s-au încheiat acestea;
c) primirea si pastrarea în arhiva electronica a documentelor;
d) legalizarea traducerilor în forma electronica;
e) eliberarea de duplicate;
f) alte operatiuni prevazute de lege.
Din pacate insa, la noi nu exista inca nici un notariat electronic, desi avem o lege inca de anul trecut, iar in luna iunie 2005 au fost publicate si normele metodologice referitoare la regimul juridic al activitatii electronice notariale. Prin urmare, cei care vor dori sa apeleze la serviciile notarului deocamdata nu o pot face decat daca se deplaseaza la sediul acestuia.
Legislatia pentru incheierea contractelor
- Legea comertului electronic nr. 365/2002
- Hotararea Guvernului nr. 1308 din 2002 privind aprobarea Normelor metodologice
pentru aplicarea Legii 365/2002 privind comertul electronic
- Ordonanta privind protectia consumatorilor la încheierea si executarea contractelor
la distanta nr. 130/2000
- Legea semnaturii electronice nr. 455/2001
- Normele tehnice si metodologice din 13 decembrie 2001 pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnatura electronica
- Legea privind marca temporala nr. 451/2004
- Legea privind regimul juridic al activitatii electronice notariale nr. 589/2004
- Ordinul nr. 221/2005 al Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei,
privind normele tehnice si metodologice pentru aplicarea Legii nr. 589/2004
privind regimul juridic al activitatii electronice notariale.
