Ce se întâmplă cu programul nuclear al României?

Germania vrea să „tragă” pe dreapta centralele nucleare. Deja cele aflate în revizie nu vor primi autorizaţia de reintrare în funcţiune. Programul de reducere treptată a ponderii energiei nucleare până în 2030 vizează ieşirea Germaniei din clubul „atomului”. Presiunea ecologiştilor, transformată într-un curent politic cu influenţă parlamentară, a obligat-o pe cancelarul Merkel să ia această decizie. Franţa are o pondere şi mai mare a nuclearului în consum asigurând circa 80% din producţia de electricitate. „Verzii” francezi nu au forţa colegilor nemţi, dar drama de la Fukusima a deschis o dezbatere publică şi la Paris. Campania electorală pentru preşedinţia Franţei va avea un punct distinct pe acest subiect. Renunţarea la proiectele nucleare în condiţiile în care industria franceză de profil exportă anual câteva zeci de miliarde de euro şi asigură sute de mii de locuri de muncă perturbă grav stabilitatea de ansamblu a economiei. Companiile franceze sunt lideri mondiali în energia nucleară, iar preşedinţia ţării asigură suportul politic pentru expansiunea exporturilor. Cine se angajează să „elimine” această prioritate din politica economică a Franţei riscă să piardă suportul patronatelor, dar şi al sindicatelor din ramură. Energia regenerabilă - soluţia pentru înlocuirea fără restricţii a consumului - nu este încă suficient de extinsă ca să ia locul nuclearului şi nici să asigure creşterea economică pe ansamblu în următorii zece ani.
Cum reacţionează România la provocările viitorului, care este atitudinea administraţiei?
Ministerul Economiei a pus în dezbatere publică elemente de strategie energetică pentru perioada ce vizează chiar anul 2035.
Surprinde faptul că „elementele” care prezintă situaţia la „zi” dau cifre din producţia pe 2008 şi date provizorii din 2009, ceea ce spune mult despre actualitatea studiului şi seriozitatea de la care pleacă dezbaterea. La „nuclear” strategia pleacă de la ponderea de 20,3% din total producţie - anul 2007, semestrul II. La „riscuri” sunt menţionate percepţia publicului, evoluţia pre­ţului la uraniu şi dificultăţile în deschiderea de noi mine de uraniu şi amplasări de depozite de deşeuri nucleare. Prognoza pentru 2035 ara­tă combustibilul nuclear ca fiind cel mai avantajos faţă de celelalte materii prime energetice - căr­bune, gaze, păcură. Ca atare, este propusă o nouă centrală nucleară pentru anii 2030-2035, drept soluţia cea mai eficientă. Unităţile 3 şi 4 de la Cernavodă vor adăuga 2x720 MW şi încă 2.000-3.600 MW în noua centrală - totalul nuclear în capacităţile noi fiind de maximum 4.600 MW.
Pentru utilizarea flexibilă a centralei Cernavodă, sistemul are nevoie de o centrală de pompaj care este în construcţie lentă. Fiind elaborată înainte de momentul Fukusima, strategia energeticii româneşti este ruptă de dezbaterea la nivel mondial şi în special european în dome­niul nuclear.
Ar fi momentul să începem să gândim şi în România sincronizat cu restul lumii.