Agenda noului ministru

Guvernul are un nou ministru al muncii. Şi al familiei şi protecţiei sociale, după cum sună titulatura completă a portofoliului, ceea ce pare oarecum cinic în condiţiile în ca­re acţiunile şi discursurile puterii sunt în­dreptate împotriva intereselor familiei şi împotriva programelor de protecţie so­cia­lă. Domnul Sebastian Lăzăroiu este socio­log şi profesiunea sa l-ar recomanda pentru o înţelegere profundă atât a situa­ţiei dramatice în care se află milioane de ro­mâni, cât şi a pericolelor create de polit­i­ci­le în curs la adresa societăţii româneşti şi a stabilităţii statului român. Se află, deci, într-o situaţie contradictorie: pe de o parte, şefii săi sunt complet dedicaţi des­tructurării precarului stat social ro­mâ­nesc, pe de altă parte, cunoaşte realităţile şi in­teresele perene ale ţării şi poporului căro­ra ar trebui să le fie loial. Doar printr-un grav divorţ moral ar putea domnul Lă­ză­roiu să susţină explicit discursul oficial de distrugere a sistemului de protecţie so­cia­lă. Va continua domnul mi­nis­tru opera de de­molare socială desfăşurată de înainta­şul său la cârma ministerului? Până un­de va merge în aplicarea planurilor guvernamentale de sărăcire a românilor? Vom vedea.
Deocamdată, putem spera că un minim or­goliu profesional îl va opri pe domnul mi­nistru să bată câmpii, precum unii dintre colegii săi politici oranj, despre huzurul în care trăiesc nefericiţii care primesc ajutor social prin programul de Venit Minim Ga­rantat. Domnul ministru ştie deja că nivelul VMG se situează sub toate pra­gu­rile de sărăcie definite în lumea asta. Ni­ve­lul VMG este mai mic decât pragul să­răciei relative, este mai mic decât pragul sărăciei absolute, este mai mic decât pra­gul sărăciei severe şi chiar este mai mic decât pragul sărăciei alimentare. Aceste praguri sunt unanim recunoscute în toată Europa. Adulţii şi copiii care au ghinionul să trăiască din „solidaritatea socială” chi­vernisită de guvernul oranj nu prea au ce mânca, ce să mai vorbim de alte bunuri şi servicii! Ajutorul social acordat de stat -  şi criticat de ignoranţii şi răuvoitorii acestui neam - înseamnă, de fapt, o continuă foa­me. Când pragul sărăciei alimentare - exprimat în preţurile anului 2009 - este de 147,5 lei pe lună pentru o persoană adultă, iar nivelul VMG este de 125 lei, ni­mic nu mai rămâne de comentat.
Ce-ar putea domnul ministru să mai spu­nă despre munca românilor şi despre „pu­turoşenia” salariaţilor români, când majo­ri­tatea lor muncesc pentru salarii mai mici de 1.500 lei lunar, iar peste 20% din an­gajaţi au venituri din muncă situate sub pragul sărăciei? Domnul ministru ştie care este realitatea pieţei muncii şi cum se re­flectă ea în nivelul salariilor. Ştie, teoretic, şi care ar fi o politică responsabilă faţă de societate. Ştie de ce câştigurile salariale brute ale angajaţilor români nu ating nicicum 25% din PIB. Domnul ministru este unul dintre puţinii politicieni ai Puterii care cunosc adevăratul „drum al banilor” în şi din această ţară.
Dar domnul ministru este şi un bun specialist în comunicare publică, un spin doctor în peisajul autohton. Are capacitatea de a formula destul de convingător argumente pro şi argumente contra relativ la orice decizie politică şi guvernamentală. Po­ziţia adoptată de o asemenea persoa­nă va dovedi doar condiţia morală şi an­ga­jamentul politic, partizan sau naţional. Dincolo de agenda sa ministerială, deja li­mitată de constrângerile angajate de Gu-vern în relaţia cu finanţatorii internaţionali şi cu noua identitate neoconservatoare a PDL, domnul Lăzăroiu mai are o agendă, pur politică. Dânsul trebuie ca, din ministerul cel mai sensibil din punct de vedere electoral şi din sectorul guvernamental cel mai devastat de deciziile guvernamentale de până acum, să influenţeze voturile ro­mâ­nilor în anul care urmează. Orice decizii ar lua Guvernul în viitorul apropiat, dacă nu sunt comunicate convingător şi cu schep­sis nu vor produce dividende poli­tice pentru PDL. Dacă pe frontul măsurilor sociale viitoare (modeste şi discutabile, fa­talmente!) se vor putea obţine limitarea pierderilor electorale şi un rezultat util pentru partidul „reformei în sânge”, oare nu va fi considerat domnul ministru unul dintre actorii tocmai potriviţi şi pentru anul 2014?