Poveşti pentru oameni mari
Critic literar de mare autoritate, profesor, om politic, diplomat, în prezent preşedintele Uniunii Scriitorilor şi ambasador al României la UNESCO, Nicolae Manolescu şi-a lansat la recent-încheiatul Bookfest un volum de proză. „G. Călinescu spunea că un critic adevărat trebuie să rateze într-un gen sau altul de literatură. Am strâns în cartea de faţă încercările mele de a rata în proză”, afirmă, desigur în glumă, Nicolae Manolescu despre volumul „Poveşti pentru oameni mari”, apărut la Editura Maşina de scris. Pentru prima dată adunate într-un volum, aceste texte, scrise pe parcursul a mai bine de 40 de ani, unele deja publicate, altele, cele mai noi, inedite, sunt foarte diferite ca gen, ca stil, ca tematică. Numitorul comun este cartea. În toate (sau aproape toate) prozele din volum apare o carte, o bibliotecă, un cititor, un scriitor, un anticar. Impresia este că aici ea, cartea, devine personaj de ficţiune. De citit neapărat!
Istorie şi civilizaţie
Semnalez numerele 4 şi 5 pe acest an ale excelentei reviste „Istorie şi civilizaţie”, condusă de Georgeta Dimisianu. În numărul 4 puteţi citi un amplu documentar despre revolta marinarilor de pe crucişătorul „Potemkin” şi rolul diplomaţiei române în rezolvarea conflictului, un articol al lui Adrian Cioroianu despre Libia şi colonelul Gaddafi, dar şi informaţii despre interzicerea, în 1972, a spectacolului Teatrului Bulandra cu „Revizorul” de Gogol în regia lui Lucian Pintilie. Numărul 5 este dedicat paşoptiştilor, această „generaţie a redeşteptării naţionale”. Tot aici puteţi citi despre „onoarea castiliană” şi puteţi afla cum au vrut comuniştii să demoleze Coloana Infinitului. În ambele numere, de neocolit rubrica „Istoria cuvintelor” a acad. Marius Sala şi rubrica „Mit, memorie, istorie” susţinută de Zoe Petre.
Poker
În colecţia Strada ficţiunii a Editurii Allfa a apărut romanul „Poker în infern” de Florian Lafani şi Gautier Renault, traducere din limba franceză de Liliana Urian. Cei doi autori, practic debutanţi (Lafani a mai publicat o carte, dar numai online), îşi prezintă astfel romanul: „Dacă vreţi să citiţi un thriller alert, să pătrundeţi în universul jocurilor de noroc şi în culisele unei conspiraţii internaţionale care o să vă poarte de la Amsterdam la Paris şi de la Londra la Las Vegas, atunci lăsaţi-vă ispitiţi şi acceptaţi provocarea noastră”. Şi nu se laudă degeaba. Romanul are ritm, are suspans, prezintă o lume violentă, o lume dominată de lăcomie, o lume în care este experimentată o moleculă misterioasă, „drogul jucătorului”, o lume în care bătălia dintre online şi offline aduce bani mulţi şi multă moarte, multe „victime colaterale”. Dar celor care fac jocurile nu le pasă de victime. Până la un punct... Un roman captivant.
