Când şi când ni se mai administrează câte un duş rece de către nişte autorităţi pe care nimeni nu le poate contesta. În acel moment, toate declaraţiile siropoase despre cât de greu i-a fost Guvernului să-şi asume o imagine negativă, dar scopul este unul nobil - salvarea economiei pe termen mediu şi lung, pălesc, seamănă cu nişte sperietori de ciori aciuate de ţărani prin lanurile de culturi... adică hidoase, strâmbe, de nedorit.
Un lider marcant al PDL spunea deunăzi că lui Emil Boc ar trebui să i se facă o statuie pentru că a luat măsuri dure, dar necesare, pentru ieşirea din recesiune. Care măsuri? Care necesare? În afară de coasa lui Boc, nu mai există nicio altă măsură de relansare economică. Exceptând tăierile salariale şi renunţarea la anumite indemnizaţii sociale, precum şi la subvenţionarea gigacaloriei, nimic nu a tulburat apele Guvernului.
Vorbeam despre tresărirea pe care ar trebui să o aibă guvernanţii când mai vor să ne convingă de faptul că suntem pe un drum bun şi că vom culege fructele efortului depus. Ba, mai mult, în declaraţii oficiale multiple transpare ideea că românii o duc de fapt bine, că se descurcă, dar că se victimizează prea mult şi cer solidaritate. Am fi cu toţii solidari la procentele pe care şi le iau unii băieţi şi fete inteligente din afaceri cu statul, dar nu avem loc toţi. E doar pentru cei aleşi pe sprânceana politică.
Următoarele rânduri ar putea constitui bibliografie obligatorie pentru cei de la putere care încă mai cred că premierul Boc e un expert al ieşirilor din criză, iar România - o ţară cu oameni avuţi, dar lacrimogeni.
Aşadar, în ţările membre ale Uniunii Europene se realizează anual anchete în rândul populaţiei în ceea ce priveşte calita-tea vieţii. În privinţa României, datele pu-blicate de Statistică arată că o parte semnificativă din gospodării reuşesc cu greu să-şi finanţeze cheltuielile zilnice, în timp ce ponderea gospodăriilor care înregistrează întârzieri la plata facturilor se apropie de 30%.
Astfel, aproape jumătate din gospodării au suportat cu dificultate sau cu mare dificultate cheltuielile curente ale vieţii: alimente, utilităţi, chirie, rate etc.
În funcţie de statutul capului de familie, cel mai bine le merge patronilor, 45,1% din gospodăriile conduse de patroni declarând că suportă uşor şi foarte uşor cheltuielile zilnice, în timp ce doar 1,5% din gospodăriile al căror cap de familie este şomer se află în aceeaşi situaţie.
Din gospodăriile al căror cap de familie este salariat, deci cele mai numeroase, 38,4% au probleme mari cu finanţarea cheltuielilor zilnice, 44,3% au o oarecare dificultate, iar 17,3% îşi acoperă cheltuielile fără probleme.
Un alt indicator analizat este cel referitor la ponderea gospodăriilor care înregistrează întârzieri la plata chiriei, ratelor sau facturilor la utilităţi. 27% din gospodării sunt în urmă cu plăţile.
După acest scurt tratat de aducere cu picioarele pe pământ, recomand şi o plimbare cu autobuzul sau metroul, pentru ca guvernanţii să afle direct de la români cum o duc: câţi şi-au pierdut locul de muncă, şi de la stat, şi de la privat, câţi au primit salarii diminuate încă de anul trecut, câţi nu-şi mai pot plăti ratele şi li se pune sechestru pe case, câţi au mari probleme cu plata întreţinerii şi pe câţi îi sperie boala, pentru că nu au cu ce să plătească un tratament adecvat.
Dacă toate aceste lucruri fi-vor împlinite, restul o să vină de la sine-apoi. Şi nu cred că cineva va mai avea curajul să aşeze în aceeaşi propoziţie substantive precum: Boc, competenţă, geniu, salvare, omenie.
