Vin vremuri grele pentru salariaţii statului. În anii viitori, deşi se speră în creşteri economice de peste 4%, ponderea cheltuielilor cu personalul va scădea de la 9,4% din PIB, cât erau în 2009, la 6,6% din PIB în 2014. Pentru ca veniturile unui bugetar să revină la nivelul de dinainte de redu­cerea cu 25% şi să ţină pasul cu optimista estimare de creştere a PIB-ului ar trebui ca disponibilizările efectuate deja şi cele care vor avea loc în anii următori să afecteze o treime din nu­mărul total al angajaţilor statului. In­clusiv în an electoral. Cel puţin acesta e rezultatul analizei datelor prezentate în Strategia fiscal-bugetară, confidenţială deocamdată, şi care ar fi trebuit adoptată până pe 30 mai.
Obiceiul guvernului Boc de a încălca legea nu mai mi­ră pe nimeni. Ultimul exemplu este neadoptarea Strategiei fiscal-bugetare 2012-2014. Potrivit articolului 18 al Legii 69/2010 privind responsabilitatea fiscal-bu­ge­tară, „până la data de 30 mai a fie­cărui an, Guvernul, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, va aproba strategia fiscal-bugetară pentru următorii 3 ani, ce va conţine cadrul macroeconomic care stă la baza politicii fiscal-bugetare, cadrul fiscal-bugetar cu prognozele bugeta­re şi politica fiscal-bugetară, cadrul de cheltuieli pe termen mediu şi o declaraţie de răspundere, conform prevederilor prezentei legi şi o va prezenta Parlamentului”. Până la fi­nalul săptămânii trecute, docu­men­tul nu era trecut pe nicio ordine de zi a şedinţelor de guvern, cu atât mai puţin adoptat şi trimis Parla­men­tului. Drept urmare, Asociaţia Oa­me­nilor de Afaceri din România (AOAR) a solicitat Guvernului să transmită Parlamentului proiectul de strategie fiscală pentru 2012-2014, precum şi dezbaterea şi aprobarea acesteia în regim de urgenţă, astfel încât mediul de afaceri să ştie din timp indicatorii fiscali bugetari. „Rea­ducem cu regret în atenţia opiniei publice dezinteresul şi lipsa de răspundere faţă de încălcarea repetată şi în 2011, a Legii 69/2010, Legea răspunderii fiscale, Guvernul având obligaţia de a prezenta Parla­mentului, spre aprobare, Strategia Fiscal-Bugetară pe următorii trei ani (2012-2014). Constatăm că atât Gu­ver­nul, cât şi parlamentarii, care sus­ţin Executivul sau se află în opoziţie, manifestă o nepăsare inadmisibilă faţă de respectarea unei legi, pro­mulgate în fapt la presiunea FMI, ca­re ar limita în mod democratic, prin a­probarea sa în Parlament, orice exce­se sau populisme generate de apro­pie­rea alegerilor din anul 2012“, se arată într-un comunicat al AOAR.

Editorial fiscal
Documentul, care este deocamdată confidenţial, este o adevărată creaţie artistică. El se deschide cu un editorial, de a cărui concluzie mora­listă ar fi mândru orice jurnalist: „Ro­mânia, cu o economie de multe ori controversată, dar în cele din ur­mă responsabilă prin măsurile dure şi nepopulare pe care le-a întreprins, ştie că drumul pentru atingerea a­cestor ţinte strategice înseamnă res­pectarea unor valori ca perseve­ren­ţa, curajul, sobrietatea, parteneriatul şi disciplina”. Cât de controversată este economia? Precum oamenii săi de afaceri? Şi cât de responsabilă? Probabil că la fel de responsabilă precum guvernul său. Chiar toată România ştie drumul pentru atingerea ţintelor strategice? Sau doar o parte a ei, după culoarea politică?

Pierderi transformate în profituri
Concluzia analizării „cu perseve­renţă, curaj, sobrietate şi disciplină” a proiectului de strategie fiscal-bu­ge­tară este că acesta e la fel de nerealist precum proiectele de buget elaborate anual pentru a fi rectificate în repe­tate rânduri în cursul anului ur­mă­tor. Guvernul, după cum era de aş­teptat, păstrează ţintele de deficit bu­getar convenite cu FMI: 3% în 2012, 2,5% în 2013 şi 1,8% în 2014, dar şi prognozele optimiste de creştere economică 4,0% în 2012, 4,5% în 2013 şi 4,7% în 2014. Interesant este că în an electoral, 2012, deficitul raportat conform metodologiei naţionale, pe cash, este identic cu cel ESA-95. Asta deşi, aşa cum precizează documentul, potrivit Legii responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, entităţile fi­nanţate în proporţie de 50% din  fonduri publice, stabilite conform nor­me­lor europene, trebuie să fie in­clu­se în bugetul general consolidat. Cu alte cuvinte, 30 din cele 722 de companii la care statul e acţionar. Proba­bil că şi alte companii de stat din cele 692 rămase nu îndeplinesc criteriul de 50%, şi că deficitul pe ESA este mai mare, însă nimeni nu ştie exact da­tele financiare ale res­pec­tivelor fir­me. Pentru ca deficitul pe cash să fie egal cu cel pe ESA-95 în 2012, ar în­semna că toate aceste 30 de companii vor deveni brusc profi­ta­bile sau că unele vor fi atât de profitabile încât să acopere pierderile celorlalte. Nu­mai aşa se explică şi creşterea ponderii în PIB a veniturilor nefiscale. Situaţie mai mult decât utopică.

Salarii majorate, cheltuieli cu salarii reduse
Realist vorbind, şansele atingerii deficitului de 3% în 2012 sunt nule, chiar şi dacă acesta nu ar fi an electoral. Motivul principal, dincolo de pierderile celor 30 de companii, ţine de politica salarială a Executivului. Ac­tualul partid de guvernământ a pro­mis că, după majorarea de 15% din acest an, anul viitor bugetarii vor re­veni la salariile de dinainte de am­pu­tarea cu 25%. Aceasta ar echivala cu o majorare salarială de 16% în 2012. Iar minunea ar trebui realizată în con­di­ţiile în care ponderea cheltuielilor cu personalul în PIB se va reduce de la 9,4% în 2009 (înainte de reducere) la 7,2% în 2012, 6,8% în 2013 şi 6,6% în 2014. În plus, în 2012 sunt scadente 3 miliarde de lei din cele 7 miliarde de lei recuperate de sala­riaţii statului în instanţe. Deşi Gu­ver­nul susţine că va amâna plata a­ces­tora, e puţin probabil ca justiţia să mai accepte o astfel de tergiversare. Doar dacă până în 2012 nu vor intra în vigoare propu­nerile preşe­din­telui Traian Băsescu de modificare a Constituţiei.
Majorarea de 15% a salariilor fă­cută anul acesta a fost compensată de neacordarea de premii, prime şi ti­che­te de vacanţă, tichete de masă şi prin compensarea activităţii presta­te în afara duratei normale a timpului de muncă exclusiv prin ore libere plătite. MFP are şi o explicaţie pentru acest lucru. Nu lipsa banilor, ci preocuparea pentru un indicator aflat însă în curtea BNR: „Având în vedere că anul 2011 este an preelectoral, o creştere nesustenabilă a cheltuielilor cu salariile ar duce la deteriorarea echilibrului bugetar şi la creşteri de salarii şi în sectorul privat, prin efectul de demonstraţie şi posibila amplificare a presiunilor inflaţioniste din economie.”

1,24 milioane de bugetari în 2012
Proiectul de strategie fiscal-bu­getară recunoaşte că politica salarială are la bază mai multe condiţio­nali­tăţi (dincolo de cele reprezentate de indicatorii extrem de optimişti ma­croeconomici). Printre a­cestea se nu­mără şi „reducerea numă­rului de an­gajaţi din sectorul bugetar prin con­tinuarea politicii de înlocuire a unui singur angajat din 7 care pără­sesc sistemul bugetar; astfel, se esti­mează ca numărul de personal bu­ge­tar să se reducă la 1.240.000 posturi”. Pentru a putea majora salariile la nivelul de dinainte de amputare, numărul de salariaţi ar trebui să coboare însă la un milion. Bugetarii trebuie să-şi ia adio de la prime, premii, tichete şi în 2012, deşi e an electoral. Cel pu­ţin aşa sună cea de-a doua con­di­ţiona­li­ta­te. Ultima e cea mai discu­tabilă: se ia în calcul doar „plata parţială a ti­tlu­rilor judecăto­reşti executorii, a­vând ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar”. Cu alte cuvinte, ce dă Gu­ver­nul cu o mână ia (amână) cu alta!

TVA - principala armă electorală?!
Surpriza principală a strategiei apare la capitolul fiscalitate, unde se precizează că Guvernul ia în calcul „menţinerea actualelor cote de TVA, cu posibilitatea revizuirii cotelor în anii următori în funcţie de evoluţia economiei naţionale”. Cu alte cuvinte, „Vom trăi şi vom vedea!”. Fraza lasă loc de interpretări. E posibilă o micşorare a cotei de 24% în an electoral? Sau Guvernul ia în calcul o altă majorare dacă veniturile nu sunt pe măsură? În ceea ce priveşte contribuţiile sociale, rămâne cum s-a stabilit, reducerea acestora nu doar că nu se amână, ea nu mai există. Singura prevedere la capitolul CAS este „preluarea în cuprinsul Codului Fiscal a reglementărilor privind contribuţiile sociale aferente persoanelor care se asigură pe bază de declaraţie sau contract de asigurare”.

Entităţile incluse în bugetul general consolidat în perioada 2012-2014
Compania Naţională a Huilei SA, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, Fondul Proprietatea, Metrorex SA, Regia Autonomă Administraţia Flu­vială a Dunării de Jos Galaţi, Societatea Naţională a Cărbunelui SA, Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători, Compania Naţională de Radio­co­municaţii Navale Radio Constanţa, Societatea Naţională de Transport Feroviar de Infrastructură, Termoelectrica SA, Acvavalor SA, Aeroportul Arad SA, Aeroportul Iaşi SA, Aeroportul Internaţional Baia-Mare SA, Aeroportul Satu-Mare RA, Aeroportul „Ştefan cel Mare” Suceava RA, Aeroportul Transilvania - Târgu-Mureş RA, Aeroportul Tulcea, Aqua Calor SA, Centrala Electrică de Termoficare Braşov SA, Citadin SA Hunedoara, Edil Therma Hunedoara, Goscomloc SA, Gospodărie Orăşenească SA, Rominservices Therm SA, Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu”, TSP Ecoterm SA, Termica SA, Termloc SA şi Uzina Termică Comăneşti S.A.