Traian Băsescu a plecat la Roma să dreagă busuiocul. Cum altfel se poate interpreta schimbarea de 180 de grade a opiniei preşedintelui român care a refuzat să meargă la Varşovia, la un summit al ţărilor din centrul şi sud-estul Europei, invocând nerecunoaşterea statului Kosovo şi participarea, zilele trecute, la festivităţile de la Roma, onorată şi de Kosovo? Este cel mai recent şi notoriu caz care pune România în situaţii jenante, de copil cu inteligenţa în retard. Cine îl sfătuieşte pe Traian Băsescu să-şi asume asemenea decizii? Este o întrebare justificată de şirul de gafe din politica externă.
O moţiune depusă de Opoziţie împotriva actualului ministru, Teodor Baconschi, a arătat cât de păguboasă pentru România a devenit lipsa de viziune din relaţiile externe. Răspunzător, prin Constituţie, în acest domeniu este preşedintele ţării, iar MAE nu poate avea o altă agendă decât cea coordonată de Traian Băsescu. Asta nu înseamnă că Baconschi trebuie să adauge incompetenţă suplimentară la lipsa de profesionalism a preşedinţiei în acest domeniu.
Băsescu a stârnit nedumerire chiar principalului aliat strategic - SUA, prin refuzul de a se întâlni la Varşovia cu preşedintele Obama. Gestul de frondă avea menirea să sublinieze că România nu acceptă în practica internaţională „procedeul Kosovo” care, se ştie, alimentează substanţial pretenţiile autonomiştilor maghiari. Dar, pus în situaţia concretă de a reacţiona la provocarea reprezentării Ţinutului Secuiesc la Bruxelles, cuplul Băsescu-Baconschi a rămas fără o replică notabilă. Mai mult, după două zile de la deschiderea oficiului care a scandalizat, Băsescu anula semnificaţia „refuzului” varşovian prin alinierea alături de reprezentanţii Kosovo la primirea imnului Italiei. Consecvenţă, principii? Nimeni nu poate „acuza” de aşa ceva politica externă a României din ultimii ani. Eşecul Schengen este doar una dintre consecinţele poziţiei singulare în care a afundat ţara conducătorul statului. Supărarea lui „grandioasă” cu Sarkozy şi răceala faţă de cancelarul Merkel nu pot fi compensate de vizite fără substanţă, chiar dacă destinaţiile sunt Londra sau Roma. Din agendă lipsesc relaţiile cu vecinii - Bulgaria şi Ucraina, nu avem ecou concret pentru interesele româneşti din căldura afişată faţă de Belgrad şi Budapesta - după venirea la putere a regimului Orban Viktor. Cu Rusia suntem în schimb de spioni, cu Turcia am trecut la relaţii pragmatice. Prioritatea Moldova a fost temperată de partenerii din UE, iar colaborarea strategică româno-poloneză tocmai a primit o palmă. Croaţia se află şi ea pe lista ţărilor jignite, iar China are în optica greşită a preşedintelui Băsescu un embargou economic, spart de vameşii din Constanţa.
Dacă „suprapunem” acest barometru al relaţiilor politice pe nivelul relaţiilor economice vom putea evalua cât de mult „ajută” instituţiile de bază ale statului român economia ţării.
Pentru finalul acestor rânduri, un fapt care merită a fi dezbătut public: retragerea companiei americane Bechtel de pe şantierul Autostrăzii Transilvania este compensată de plasarea scutului la Deveselu? Unii vor spune că lucrurile nu au legătură - să nu socotim merele cu perele. Dar, dacă, vorba olteanului care-şi numără bărbăţia, „e legate”?
