Piaţa ambalajelor din România este dominată de producători cu experienţă şi expertiză tehnologică proveniţi din state precum Polonia, Grecia, Franţa, Austria şi Suedia. Există şi un lider absolut în domeniul fabricării cutiilor de bere şi suc, un lider care a depăşit cu brio criza în domeniul sticlei şi mai mulţi concurenţi în domeniul producerii de carton ondulat.
„Ambalatorii” se împart în mai multe categorii, iar un prim criteriu care-i departajează este materialul produsului lor finit, care poate fi cutia de aluminiu, sticla PET, cutia Tetra Pak, cartonul ondulat sau clasica sticlă. Un alt criteriu - care dă specificul pieţei româneşti - are la bază investiţiile realizate în ţara noastră. În timp ce unii producători au in­vestit sume importante - de ordinul milioanelor şi zecilor de milioane de euro - în facilităţi de producţie, alţii sunt simpli importatori şi distribuitori de linii tehnologice.
În ambele situaţii şi indiferent de natura produsului finit, companiile româneşti au intrat în cursa economiei de piaţă având un han­di­cap tehnologic remontat doar cu ajutorul capitalului străin. Astfel, segmentele de piaţă în care mai func­ţionau operatori economici au­tohtoni au fost treptat acaparate de puternice grupuri străine, iar segmentele de piaţă „libere” au fost o­cu­­pate de cei care şi-au permis in­vestiţii însemnate.

Polonezii, lideri pe cutii de bere şi suc
Liderul absolut pe piaţa amba­lajelor de aluminiu este societatea comercială Can Pack România SRL, deţinută de Can-Pack Group din Po­lo­nia. Grupul deţine facilităţi de producţie în ţara de origine, în Ro­mânia, Ucraina, dar şi în Emiratele Arabe Unite, deservind pieţe din Europa (de Est, dar şi de Vest), precum şi regiuni cu un potenţial deo­sebit de creştere din Orientul Mijlociu.
Polonezii de la Can Pack sunt pre­zenţi în România din 2002, iar timp de doi ani au funcţionat ca im­portatori. În 2004 au luat decizia strategică de a construi o linie de producţie la Bucureşti, iar cu o in­ves­tiţie cifrată la 35 de milioane de euro aceasta a devenit realitate. În 2009, cifra de afaceri a companiei a fost de 169.023.442 de lei, iar profitul de 457.576 de lei.
În prezent, Can Pack produce în România doze din aluminiu de 0,33 l şi 0,50 l, litografiate conform cerinţelor clienţilor din industria berii şi cea a băuturilor răcoritoare. În  2010, compania a produs circa 400 de milioane de doze de 0,5 şi circa 200 de milioane de 0,33, iar pentru 2011 estimează că va produce un total de 550 milioane de cutii de 0,5 şi circa 220 milioane de 0,33.
Capacitatea maximă de producţie a liniei tehnologice din Bu­cureşti variază între 750 şi 900 mi­lioane de doze pe an, în funcţie de numărul de schimbări de linie. Anul acesta compania are comenzi, iar producţia maximă va fi de circa 800 de milioane de unităţi, o bună parte din ambalajele produse la Bucureşti mergând la export. „În 2011 estimăm că vom exporta circa 35% din producţia totală”, a declarat pentru SFin Cristian Cornea, director general al companiei. „Avem re­laţii tradiţionale cu clienţi din Slo­venia, Grecia, Turcia, ţări din O­rientul Mijlociu, Africa de Nord şi derulăm în fiecare an şi contracte cu clienţi ocazionali din Europa de Vest, alte ţări africane, India, Pakis­tan, Polonia şi Ungaria”, a mai spus Cornea.

Grecii fac sticle şi borcane
Pe piaţa ambalajelor din sticlă, cea mai însemnată cotă de piaţă o deţine compania Stirom SA, parte a grupului elen Yioula Glassworks, care mai are facilităţi de producţie în ţara de origine, în Bulgaria şi Ucraina.
Intrarea grecilor pe piaţa ro­mânească s-a produs în 2003, iar în 2009 Stirom SA a realizat o cifră de afaceri de 161.342.094 de lei şi a raportat un profit de 4.985.993 de lei. Aceste cifre clasifică societatea drept cel mai mare producător in­tern de articole de sticlărie, prezent pe listele cu furnizori ale tuturor companiilor care utilizează amba­laje de sticlă, dar şi ale marilor reţe­le de retail, ale supermarketurilor şi producătorilor de articole de menaj.
În ultimii doi ani, compania a trecut printr-o perioadă de reorganizare, însă chiar şi în aceste con­diţii a reuşit performanţe de genul intrării pe pieţele din Italia şi Fran­ţa. Conducerea companiei a mizat pe creşterea volumului de exporturi de la 7% din cifra de afaceri în 2008, la 10% în 2009 şi dublarea a­cestui procent în 2010. În prezent, Stirom are o capitalizare bursieră de 92.788.544 de lei, iar acţiunile sale se tranzacţionează cu circa 5,7 lei/acţiune la Bursa de Valori Bucu­reşti (BVB).

Concurenţă pentru carton ondulat
Spre deosebire de segmentele de piaţă prezentate anterior, cel al ambalajelor de carton ondulat nu­mără mai mulţi jucători importanţi. Judecând după cifra de afa­ceri din 2009, societatea Rondo­­car­ton - parte a grupului austriac Rondo Ganahl - este pe primul loc, cu o cifră de afaceri de 123.225.419 lei. Austriecii de la Rondo au două fabrici în ţara noastră, la Apahida şi Târgovişte. Vrancart Adjud este o altă firmă puternică din sector, cu o cifră de afaceri de 117.049.695 de lei în 2009.
Romcarton Bucureşti, o altă companie producătoare de ambalaje de carton, a fost achiziţionată încă din 1991 de grupul francez Rossman, care a preluat în 1997 şi Ambro Suceava şi are 25 de fabrici de hârtie în toată lumea. În 2008 deţinea un sfert din piaţa de carton ondulat şi o cotă de 33% din piaţa ambalajelor de carton, iar în 2009 a realizat o cifră de afaceri de 79.025.408 lei. Jucători importanţi pe aceste pieţe mai sunt companiile Ecopack (deţinută de Kameran Financial AG din Elveţia), cu o cifră de afaceri de 65.588.526 de lei, şi Dunapack din Sfântu-Gheorghe (judeţul Covasna), cu o cifră de afaceri de 87.652.566 de lei.

Austriecii şi grecii luptă pentru supremaţie
Lider de piaţă în domeniul am­balajelor de plastic este Greiner Packaging, divizia de ambalaje a grupului austriac Greiner. Repre-zen­tanţa din România a realizat în 2009 o cifră de afaceri de 47.288.672 de lei. Grupul mai este prezent în ţara noastră şi prin Thrace Greiner Packaging, specializată pe ambalaje injectate pentru piaţa industriei alimentare, dar şi pentru piaţa vopselelor lavabile. Greiner a in­vestit aproximativ 12 milioane de euro într-un centru de producţie la Si­biu, precum şi alte 4 milioane într-o fabrică de ambalaje injectate (tot la Sibiu), împreună cu firma grecească Thrace Plastic.
Unele dintre cele mai întâlnite ambalaje - sticlele PET şi ambalajele marca Tetra Pak - sunt fabricate într-un regim diferit faţă de celelalte tipuri de produse. Astfel, companiile producătoare de alimente şi băuturi achiziţionează linii de producţie care asigură şi realizarea ambalajului, în funcţie de necesităţi. Băuturile răcoritoare, unele ti­puri de bere şi apele minerale ca­re se comercializează în sticle PET beneficiază astfel de linii de producţie complexe. La fel se întâmplă şi cu produsele ambalate în Tetra Pak.