Cine are cheia?

Vila de lux, langa Bucuresti, xxx mii de euro negociabil, finisaje deosebite, la cheie! Asa începe totul. Cauti o casa si gasesti mii de astfel de anunturi pe Internet. Dupa ce ai citit prima suta, ti se învarte capul si nu mai gandesti decat în metri patrati construiti vs utili, scazi amprenta casei din suprafata de teren anuntata si începi sa visezi. Înainte de vizionarea primei case, am avut emotii ca înainte de o prima întalnire. Aproape ca aveam fluturi în stomac gandind si întrebandu-ma ce culoare o avea fatada si daca o avea geamuri mari. Daca e o constructie înalta sau mai degraba întinsa, daca o sa-mi vorbeasca sau o sa ma simt respinsa. Cred ca trebuie sa marturisesc ca sunt dintre aceia care iubesc casa si sunt pasionati de fiecare coltisor. Imi place sa descopar firide si sa-mi închipui cum arata totul cu mobila, plante si perne. Cred ca fiecare casa arata ca sufletul proprietarului. Aici nu vorbesc numai de gust, ci si de furtunile din viata constructorului, a arhitectului sau a peisagistului. Peste toate îsi pune amprenta ritmul vietii interioare a proprietarului. Daca-i agitat, s-ar putea sa te trezesti într-o casa colorata violent ca un papagal. Iar ce-i frumos la pasare nu-i în mod necesar îmbietor la o casa. Divaghez! Pe masura ce ma apropiam de casa, emotiile cresteau în intensitate. M-a mai calmat putin drumul hartopit care muta centrul de interes pe groapa din fata, si nu pe casa din suflet. Deja dominata de realism, am ajuns. Am vazut-o. Am privit-o cu sufletul, apoi cu mintea. Fluturii s-au mai linistit. Am început sa calculez avantajele si dezavantajele, pe coloane, cum fac contabilii. Am masurat terenul cu piciorul, am construit un garaj cu uneltele mintii si am mobilat firida din dormitorul matrimonial. N-am luat o decizie. Dar stiam ca era bine ca ea a fost prima. Are vibratii bune si a stabilit stacheta sus. Ar putea fi, dar mai cautam. Pana gasim casa din vis. Uneori fantezia alearga de netoata înaintea realitatii. Ce-i drept, o ajuta si anuntul ambiguu. Unul zice: casa... teren de... si piscina. Acum, eu nu cred ca sunt naiva daca în momentul în care citesc cuvantul piscina ma gandesc la un spatiu larg, plin cu apa, pavat cu gresie albastruie si în care poti înota. Fals! La fata locului am constatat ca piscina poate fi numita si o groapa din beton care a fost umpluta cu gunoaie. Si pe care proprietarul se gandea sa o transforme în fantana arteziana. Bine ca nu-mi luasem costumul de baie. Mai merg la vizionari. Mi-am pus în poseta visurile, un pic de scepticism si carnetelul în care contabilizez bunele si relele. Mai caut casa din vis. Si rog pe cel care are cheia sa mi-o arunce în cale.