Presa critică, duşmanul intereselor ţării

Pe zi ce trece, preşedintele României îşi expune cu detalii suplimentare doctrina care-i va marca dublul mandat. Pornit la drum în decembrie 2004 cu un ju­rământ depus cu mâna pe Biblie de care s-a ales praful, omul nostru politic de vârf a devenit un monu­ment de intoleranţă. Pe scurt, domnia sa consideră că orice critică adusă preşedintelui, prim-ministrului, Guvernului sau majorităţii parlamentare este un atac la adresa interesului naţional. Conceptul, de sorginte pur leninistă cu evoluţii staliniste, se bazează pe constatări făcute ad-hoc de politicianul menţionat. Nu e prima oară când Traian Băsescu are astfel de opinii. Le-a mai exprimat în trecut, dar mult mai soft. Acum este de-a dreptul hard şi o face ca şi cum nu i-ar păsa de nimic. De consecinţe sau eventuale catalo­gări internaţionale pentru regimul său politic. Săp­tă­mâna trecută v-am adus câteva argumente de conflict grav între gândirea preşedintelui Băsescu şi nor­mele democratice, în special privind libertatea de exprimare. Ei bine, personajul insistă. Pe fondul unei noi ieşiri în public a preopinentului, mă văd obligat să revin. De ce? Pentru că de data aceasta lucrurile sunt mult mai clare. Într-un interviu dat postului Ra­dio România Actualităţi, Traian Băsescu afirmă, prin­tre altele: „Dezbaterile continue pe televiziuni - refor­me, se schimbă premierul - sunt elemente care fac rău intenţiei Guvernului de a ieşi pe pieţele internaţionale. Însă, dacă vreţi să fiu foarte sincer, eu m-am obişnuit cu atmosfera şi cu atitudini împotriva intereselor naţionale în toată această perioadă de criză. (...) Cei care avem responsabilităţi directe pentru ţară trebuie să ne ducem crucea şi să împingem lucrurile înainte, indiferent ce vor unii politicieni. Vor eşecul, oamenii de mass-media care, de asemenea, îşi doresc din suflet eşecul - oameni de mass-media, oameni care apar la televiziuni. Îi vezi cu ochii bulbucaţi, supăraţi că ţara a ieşit din recesiune: «Cum adică a ieşit?». Trebuie dărâmată ţara, după ei“.
Faptul că preşedintele unei ţări europene pune semnul egalităţii între critica de presă şi încălcarea „inte­re­selor naţionale“ ne aruncă direct în groapa plină de noroi bielorus. Mai mult, spune preşedintele, dezbaterile „pe televiziuni“ împiedică Guvernul să ia împrumuturi internaţionale. Acest tip de gândire venezuelean ne arată un fapt. Că liderul suprem al puterii de azi s-a îndepărtat serios de normele esenţiale pentru statul de drept. Şi de jurământul său cu mâna pe Bi­blie. Din păcate, nicio instituţie nu reacţionează,  niciun soldăţel din armata de plumb a puterii nu re­cu­­noaşte derapajul pentru a-l sancţiona măcar prin­tr-o simplă declaraţie. Sunt toţi de-o greţoasă obedienţă, pe care am regăsit-o cândva în faimosul CPEx.
În privinţa afirmaţiilor stupefiante, care vor genera mai devreme sau mai târziu consecinţe în plan ex­tern, sunt două variante. Ori astea sunt gândurile dom­niei sale. Şi e un lucru extrem de grav. Ori vreun securist idiot îi bagă în cap asemenea prostii bol­şevice, transformând astfel anturajul preşedintelui ţării într-un pericol pentru democraţie. Aşa cum s-a mai întâmplat nu de mult în România.
Indiferent de cauză, situaţia e, repet, periculoasă. Foarte periculoasă. Prin intermediul deciziilor CSAT şi al declaraţiilor preşedintelui Băsescu, minoritatea infimă care e presa critică la adresa puterii a devenit duşmanul ţării. După cum văd lucrurile azi, nu mai este mult până la deznodământ. Totul e razna, ceva cu siguranţă se va întâmpla.