Un recent studiu realizat de cercetători universitari americani şi publicat în revista „Science” din 6 mai a.c. concluzionează că efectele negative ale schimbărilor climatice asupra agriculturii sunt din ce în ce mai evidente: evoluţia temperaturilor şi a precipitaţiilor între 1980 şi 2008 a făcut să scadă randamentul mediu anual al culturilor de grâu şi porumb cu 5,5%, respectiv 3,8%. Altfel spus, lipsa de producţie pe ansamblul perioadei avute în vedere a fost de 23 mi-lioane de tone pentru porumb şi 33 milioane de tone de grâu. Efectele agroclimatice diferă mult în funcţie de culturi şi regiuni; America de Nord, de pildă, este mai ferită, producţiile sale agricole nefiind afectate notabil de schimbările de climă din ultimii 30 de ani. Dimpotrivă, China şi Brazilia au suferit, din această cauză, pierderi situate între 5 şi 10%, India şi Franţa reclamă o lipsă de randament de circa 5% la grâu, cu mult mai puţin totuşi decât Federaţia Rusă, care suportă pierderi de până la 15% din această cultură cerealieră. Soia este cel mai mult afectată în Brazilia, care înregistrează un minus de 5% din producţia acestei leguminoase foarte importantă pentru producţia animalieră. Dacă până acum se considera că efectele negative erau importante mai ales pentru culturile de grâu din zona tropicală, raportul ştiinţific citat constată că pierderile de randament al producţiei agricole se înregistrează aproape peste tot şi, în orice caz, fără distincţie de latitudine.
De remarcat că pierderile cauzate de degradarea condiţiilor climatice se adaugă altor factori, pur agronomici, precum schimbările în rotaţia culturilor ori în utilizarea îngrăşămintelor.
Aceste consecinţe negative sunt compensate, deocamdată, de câştigurile obţinute graţie ameliorărilor genetice ale varietăţilor, care permit într-o anumită măsură să se obţină, în mod suplimentar, în jur de un quintal de grâu pe hectar într-un an. De aici a rezultat relativa stagnare observată în ultima perioadă, progresele ştiinţelor agronomice fiind astfel parţial anulate de schimbările climatice.
La nivelul Europei, efectele încălzirii globale asupra agriculturii s-au resimţit mai ales după 1990, cunoscând un ritm relativ accelerat de manifestare.
Din această perspectivă, se pare că nici 2011 nu va face excepţie de la regula constatată în ultimele decenii. O mare parte a Europei de Nord şi de Vest suferă deja de un deficit de apă în sol, ploile căzute în ultimele trei luni fiind inferioare cu 20-60% mediei înregistrate între 1950 şi 2000, iar previziunile pentru vara acestui an ne arată temperaturi medii mai ridicate decât cele normale, inclusiv instalarea fenomenului de secetă. Pe baza unor asemenea evaluări, în unele ţări, precum Franţa, autorităţile au dispus deja restrângerea utilizării apei. Desigur, într-un asemenea context sunt previzibile şi consecinţele care pot marca situaţia producţiilor agricole ale acestui an.
Referitor la România, după o primăvară capricioasă, ieşită din normalul perioadei, se preconizează o vară călduroasă, cu deficite de apă în sol, evoluţii care vor afecta în mod negativ producţiile agricole. În plus, absenţa mijloacelor adecvate de răspuns la asemenea evoluţii agroclimatice agravează situaţia.
