Vis

de Andra Dumitrescu in Recomandari pe 20 Mai 2011, 16:01

  • print
  • rss

Propunerea pe care o face Dan Tudor pentru spectacolul „Visul lui Don Quijote“ este adaptarea dramatizării lui Mihail Bulgakov după celebrul text al lui Miguel de Cervantes gândit în manieră proprie. Adaptarea adap­tării, iluzia iluziilor, „re“simbolizarea spaţiu­lui sunt elementele care definesc un spectacol în care istoria Cavalerului Tristei Figuri este plasată într-un spital de boli mintale. Un alt  univers - unul închis - al libertăţii la visare în care pacientul, viitorul  Don Quijote, îşi citeşte povestea în cartea lui Cervantes. Tratamentul care i se aplică este unul în care vindecătorii intră în jocul lui. În spaţiul alb, ermetic, uşor de supravegheat, pacientul Alonso Quijano - uneori  Don Quijote - trăieşte în confuzie, între ficţiune şi realitate, neştiind dacă părăsirea ilu­ziei va însemna şi un individ sănătos. Dan Tu­dor abandonează multe dintre atributele poe­ticului imaginar al autorului, rezumându-se la câteva simboluri ale visării pe care le asimilează actualităţii (Rosinante este doar o troti­netă, morile de vânt sunt oameni), forţând uneori imaginaţia, ceea ce din păcate în­seam­nă pierderea din magia personajului. Într-o admirabilă evoluţie interpretativă, Marius Bodochi trece firesc, dar nu cu aceeaşi forţă de fiecare dată, de la starea pacientului absorbit de lectură la personajul al cărui sclav devine, o face cu naturaleţe, folosindu-se şi de câteva ingenioase scene de teatru în teatru. Plină de umor, temperamentală, cu partituri jucate în registre diferite, Mihaela Teleoacă demonstrează că poate să fie şi inocenta nepoată a ci­titorului, şi slujnica de la han, şi Ducesa plină de trufie.
Lui Tiberiu Păun, scutierul Sancho Panza, îi izbuteşte aproape corect trecerea de la ţă­ra­nul dominat de mirajul onorurilor la poziţia celui care are misiunea de a oferi servicii ac­to-riceşti bolnavilor mintal în speranţa tămă­dui-rii lor. În formula în care renunţă la folosirea teh­nicilor teatrale sofisticate, Dan Tudor reu­şeşte un spectacol cu ritm despre drama eva­dării în ficţiune. La sala Studio a Teatrului de Comedie.
 
Abonează-te
la newsletter

Abonează-te la newsletter şi săptămânal te vom ţine la curent cu cele mai importante informaţii!





Adauga comentariu:

caractere disponibile
capcha

EDITORIAL

de Adrian Vasilescu

Banii nu vin niciodată după nevoi

Înainte de criză, cu deosebire în anii 2004-2008, societatea românească a avut iluzia unei creşteri a nivelului de bunăstare. Fiind­că în tot acest timp a consumat mai mult decât a produs. Dar banii din care popu­laţia plătea consumul nu erau din eco­no­mi­sirea internă. Erau adunaţi de către bănci, cu împrumut, din economisirea altor ţări. Achităm acum nota de plată.

»continuare



Acceptand sa utilizati acest site, declarati in mod expres si implicit ca sunteti de acord cu Termenii si Conditiile impuse de SC Saptamana Financiara SRL. Preluarea şi reproducerea informaţiilor şi imaginilor publicate pe site-ul www.sfin.ro se poate face doar cu respectarea Termenilor şi Condiţiilor.

© Copyright Saptamana Financiara S.R.L. 2005-2009
"Sfin" si "Saptamana financiara" sunt marci inregistrate ale S.C. Saptamana Financiara S.R.L.
® Powered by Gazeta Online & 3Waves Net