La 60 de ani de la incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, atat efectele devastatoare, cat si fascinatia demonstratiei de forta ale bombei atomice s-au estompat. Odata sfarsit razboiul rece, a aparut, mai mult sau mai putin retoric, intrebarea: Cu ce am putea domina lumea fara a provoca aceeasi catastrofa?
Vom incerca un raspuns in spiritul prezentului. Sa presupunem ca o tara micuta, cu putine resurse, dar cu multe idei, se avanta in cazanul tumultuos al economiei mondiale.
Sa presupunem, asadar, ca, nu mai tarziu decat maine, noul ministru al finantelor, constient de cresterea dolarului, va cumpara forward 30 de miliarde contra leu, cu o margine de numai 300 de milioane, si va vinde 30 de miliarde de bonduri americane, care actualmente dau o dobanda de 4,15%; aceasta ar insemna ca banii chinezesti si japonezi vor ajunge, via Washington, la Bucuresti, iar cand noi ne vom termina proiectele pe termen lung, vom descoperi ca asiaticii ne-au imprumutat, iar americanii ne-au dat dobanda!
Cum dobanda LIBOR la 1 an e de 4,27%, s-ar putea ca, la sfarsit, sa scoatem Romania din noroi si sa mai ramanem si cu bani.
Pentru asta insa e nevoie de mult sange; asa cum spunea un presedinte (american, desigur!): Daca nu suporti caldura, n-ai ce cauta in bucatarie.
Cu atat mai putin in cazanul economiei mondiale... De aici, o noua intrebare retorica: Exista-va oare un astfel de ministru de finante, capabil sa inteleaga si sa aplice o strategie precum cea de mai sus?
Daca nu, o certitudine tot ne ramane: vom contempla mai departe acelasi cenusiu viitor mioritic.
Oricum, aceia dintre dumneavoastra mai manati de nevoi si mai dornici de altfel de perspective puteti sa cumparati dolari; daca peste un an se va dovedi ca nu am avut dreptate, veniti la noi sa ne spargeti capul!
Pentru cei care urmaresc piata Forex, poate e mai greu de descifrat sau anticipat ce se intampla cu dolarul sau cu euro. Volatilitati de moment, volume mici, de vara, sau cate-o stire pe ici, pe colo pot deruta. Dar daca se priveste tabloul in ansamblu si pe termen mai lung, devine clar de ce ne-am pus capul la bataie in favoarea monedei americane: dobanda din ce in ce mai mare si inflatie bine strunita de politica Fed-ului. Mersul marilor piete financiare internationale se bazeaza pe mecanisme slefuite de multi ani de experienta si exersate in conditiile cele mai bune in ceea ce priveste mediul regulator si de supraveghere. Asa ca ele reflecta intr-un grad ridicat evolutia economiilor tarilor dezvoltate si a economiei globale in general. Astfel stand lucrurile, situatiile neobisnuite nu pot fi rezultatul unor jocuri de culise sau manevre obscure, cum se intampla adeseori in piata romaneasca.
O asemenea situatie neobisnuita este cea care i-a dat dureri de cap si lui Alan Greenspan si pe care se bazeaza si strategia descrisa mai sus: micsorarea diferentelor dintre dobanzile sau randamentele obligatiunilor de stat la 5, 10 si 30 de ani si cresterea dobanzii la depozitele pe un an foarte aproape de aceste randamente.
Pe bursele de la New York, Frankfurt sau Londra, tendinta de scadere generalizata pune din ce in ce mai mult stapanire pe indici. Iar loc de scadere e destul, atat din punct de vedere tehnic, grafic, cat si daca tinem cont de o analiza fundamentala. Preturile actiunilor sunt ridicate, prea ridicate chiar si pentru cei mai optimisti investitori, iar petrolul ameninta sa muste din profiturile viitoare ale companiilor, oricat de flexibila ar fi economia.
In Europa, cresterea indicilor bursieri la niveluri maxime de mai multi ani a avut la baza mai mult sperante decat crestere economica, altfel spus, cresterea a fost emotionala. In consecinta, scaderea va fi miscarea de revenire la fundamentale, o miscare normala.
Comparand acum evolutiile internationale cu pietele financiare romanesti, putem observa miscarile nefiresti ale acestora din urma. Si bursa de la Bucuresti este in scadere, dar motivele pot fi comparate doar in parte cu ce se intampla la nivel international: si la noi actiunile sunt umflate, insa mai e un motiv de care n-ar trebui sa fim prea mandri:
avem prea putine companii serioase cotate. Prin serioase intelegem dimensiuni, sanatate financiara, lichiditate si transparenta. Si, atata vreme cat vor lipsi viziunea si curajul de a risca aplicarea de idei noi si de a invata din propriile greseli, vom ramane in aceeasi lancezeala de care ne tot plangem, meditand pe tema diferentei dintre explozia mamaligii si cea a bombei economice. (www.wbsholding.com)