Statistica este acea ştiinţă care spune că, dacă ai capul în cuptor şi picioarele în congelator, în medie eşti ok! Aşa şi cu guvernul Boc: statistic, adică tehnic, cum le place să spună, ar părea că începem să stăm bine, dar realitatea din teren e din ce în ce mai împovărătoare. Un 0,6% creştere economică după opt trimestre de recesiune înseamnă un praf de nisip într-o mare de probleme, însă autorităţile ne învaţă lecţia optimistului incurabil: pesimistul vede într-un tunel întunericul, optimistul vede lumina de la capătul lui. Emil Boc pare că vede şi artificiile, şampania şi tortul de la capătul tunelului recesiunii, nu doar luminiţa.
Premierul e din cale-afară de încântat de această pâlpâire de creştere economică, încât nu cred că este o coincidenţă că desfăşurarea de forţe a Congresului PDL debutează la câteva ore după anunţul oficial al Statisticii, privind puţina, frageda creştere care începe cu 0. Cum de noi găsim mereu scuze pentru incapacitatea de a oferi surprize plăcute şi ne complacem în postura de codaşi cu diplomă? Europenii din jurul nostru ne-au depăşit şi de această dată. Creş-terile lor economice sunt evidente: Ungaria 2,4%, Cehia 2,5%, Letonia 3,4%, Franţa 1%, Germania 1,5%, Austria 1% - cifre valabile comparând trimestrul întâi 2011 cu trimestrul întâi 2010. Iar Bulgaria, căreia i-am acordat un statut special, se bucură de o creştere economică de 2,5%. Nu prea ne mai dă mâna să râdem de ceafa lor groasă... Noi: 1,6% faţă de anul trecut şi doar 0,6% faţă de acum câteva luni.
Îmi aduc aminte cum, în ianuarie, premierul Boc punea inhibarea consumului pe seama televiziunilor care bagă spaima în populaţie şi sperie posibilii cumpărători. Cu alte cuvinte, românii au bani, o duc bine, ar vrea să meargă frenetici la shopping, dar, ce să vezi, moderatorii de televiziune şi opoziţia le dau peste degete şi îi îndeamnă la cumpătare, chibzuinţă, renunţare la cheltuieli. Afirmaţia e ridicolă în sine, pentru că, admiţând chiar că televiziunile ar prezenta cu precădere informaţiile despre lucrurile care stau prost în economie - adică toate -, cine are bani în prezent şi perspectiva certă de a i se alimenta bugetul familial nu are nicio ezitare în a arunca cu banii în stânga şi-n dreapta! Pot să zică televiziunile orice, dacă buzunarul şi cardul sunt pline! Şi invers: dacă românii, ca săraci ai Europei, simt pe pielea lor ce înseamnă lipsa acută de bani, niciun mesaj frumos rostit, dar exagerat de optimist nu-i va determina să se mai angajeze la cheltuieli sau chiar împrumuturi.
Că am ajuns de mult la fundul sacului o demonstrează şi faptul că FMI ne pune să ne vindem argintăria. Deh, ca pe timpul foametei: dau un inel cu diamant de la bunica pentru două franzele, o palmă de carne şi ceva brânză. Aşa şi noi: hai să privatizăm puţinul care mai e de privatizat, acum, când piaţa este la pământ - adică la preţ ruşinos -, ca să ne mai cârpim o perioadă.
Nu e de mirare că sunt din ce în ce mai mulţi profesori de economie, cum este şi cazul fostului ministru de finanţe Daniel Dăianu, care se tem de o revenire a recesiunii. El spune că „economia a atins un prag de jos în ultima parte a anului trecut trecând peste şocul creşterii TVA şi acum suntem într-o lentă ieşire din recesiune. Cifrele privind exportul şi refacerea de stocuri indică şi care sunt pistoanele ieşirii din recesiune. Investiţiile şi consumul privat nu turează încă astfel încât să tragă economia şi nu este surprinzător”.
Ce facem, deci, cu această ieşire tehnică din recesiune? Dacă tot nu ne ţine de foame - alimentele se scumpesc în fiecare secundă, nici de cald - şi apa caldă şi căldura sunt pe trend ascendent -, atunci măcar să o punem în ramă. Şi când ne e mai greu ne uităm la tabloul guvernării sub titlul: nereuşite profesionale pe toată linia. Reuşite personale de sus până jos. Iată un model brevetat de România!
