Standardul de viaţă poziţionează România undeva în coada clasamentului statelor europene, ţara noastră „remarcându-se“ de foarte mult timp prin puterea scăzută de cumpărare, cele mai mari cheltuieli pentru alimente şi cele mai mici alocări financiare pentru sănătate şi obiecte personale. Criza economică a lărgit şi mai mult prăpastia dintre noi şi restul Europei, transformând românii în veritabili supravieţuitori, cu mijloace de existenţă minime. Făcând un clasament al nivelului de trai pe judeţe sau regiuni, se poate spune că locuitorii din Bucureşti o duc cel mai bine la capitolul resurse financiare rămase din salariu după achiziţionarea unui coş minim de alimente, fiind urmaţi de cei din judeţele Ilfov şi Cluj. La polul opus se află vasluienii şi locuitorii din zonele cu populaţie preponderent maghiară.

„Săptămâna Financiară” a strâns datele necesare pentru a întocmi o hartă a nivelului de trai, pornind de la câţiva indicatori extrem de importanţi: salariza­rea, preţurile principalelor alimente, numărul şomerilor, ponderea pensionarilor şi a persoanelor active în totalul populaţiei din judeţ şi PIB-ul pe cap de locuitor. Analizând toate aceste cifre, se poate observa unde se supra­vieţuieşte mai uşor în România zilelor noastre şi unde se munceşte doar pentru asigurarea zilei de mâine.

Analiza ia în calcul alimentele esen­ţiale din coşul minim folosit de Institutul Naţional de Statistică (INS) şi se referă doar la consumul lunar al unei persoane: 28,9 kg de pâine, 2,5 kg carne de porc, 1 kg carne de vită, 2,5 kg carne de pui, 2 kg telemea, 3,5 kg car­tofi, 2,1 kg fasole boabe, 1,6 kg morcovi, 2,5 kg ceapă, 6 litri lapte, 3,5 kg mere şi 13 ouă. Preţul kilogramului de pâine este la acelaşi nivel în toată ţara, produsele din făină albă comerciali­zându-se cu 4 lei/kg. Aceste produse pot ajuta o persoană să-şi asigure hra­na necesară într-o lună, fiind vorba de un minim confort alimentar. Nu este luat în calcul un meniu sănătos, ci unul cât mai ieftin, de supravieţuire.

În mod normal, coşul utilizat ca in­dicator de INS este mult mai generos, cuprinzând multe alte produse. Astfel, coşul minim de consum lunar (necesarul pentru o persoană) cuprinde chel­­tuielile cu: 3,08 kg de făină, 5,8 kg de mălai, 28,9 kg de pâine, 0,5 kg de produse de franzelărie şi panificaţie, 0,7 kg de paste făinoase, 1,4 kg de orez, 2,1 kg de fasole boabe, 3,5 kg de car­tofi, 1,6 kg de morcovi, pătrunjel şi păstârnac, 2,5 kg de ceapă, 3,8 kg de murături, 800 g de bulion, 1 kg de conserve de legume, 3,5 kg de fructe (în principal mere), 0,5 kg de citrice,
0,7 kg de conserve din fructe, 1 kg de carne de bovină, 2,5 kg de carne de porc, 2,8 kg de carne de pasăre, 0,4 kg de carne de oaie, 2,5 kg de preparate din carne (mezeluri), 0,8 kg de peşte proaspăt şi congelat, 6,1 litri de lapte proaspăt, 0,7 litri de lapte bătut, 1,1 kg de telemea de vacă, 0,7 kg de telemea de oaie, 0,9 kg de brânză proaspătă.

Coşul SFin a fost subţiat până la limita subzistenţei. Preţurile utilizate în calculele noastre au fost furnizate de Ministerul Agriculturii, sunt cele practicate în pieţele din judeţe şi re­pre­zintă pragul de jos al costului pentru fiecare aliment inclus în coş. Veni­turile nete pe regiuni au fost obţinute de la INS. În plus, am luat în calcul şi Produsul In­tern Brut (PIB) pe zone geografice, fur­ni­zat de Comisia de Prog­noză în ulti­mul său raport, întrucât arată gradul de dezvoltare a acelor zone. Chiar dacă nu e obligatoriu ca un PIB mare să meargă mână în mână cu un nivel de trai ridicat, acest indicator poate da o ima­gine asupra oportunităţilor din zonă şi a dezvoltării viitoare.
Nivelul de trai dintr-o regiune este strâns legat şi de mediul economic. Ju­deţele în care sunt prezenţi investitori mari se evidenţiază nu doar printr-un PIB ridicat, ci şi printr-o salarizare ge­neroasă. În plus, structura pe vârstă a populaţiei este importantă: zonele în care numărul pensionarilor îl depă-şeş­te pe cel al persoanelor active în­tâmpină dificultăţi sociale. Relevantă este, de asemenea, şi apartenenţa an­ga­jatului: stat sau privat.

Bucureştiul cåştigă pe toat linia
Comparând efortul financiar pe care o persoană trebuie să-l facă pentru a achiziţiona tot ceea ce conţine coşul minim lunar cu salariul mediu net din fiecare regiune, se observă că pentru locuitorii din Capitală există cele mai bune condiţii de trai datorită veniturilor de care dispun: salariul net de 2.005 lei şi pensia de 947 de lei. Nici preţurile alimentelor nu sunt cele mai ridicate din ţară, pieţele din Bucureşti poziţionându-se undeva la jumătatea unui clasament al tarifelor practicate la vânzarea produselor.
Un punct în plus în dreptul celui mai mare oraş din România rezultă din numărul mic al şomerilor indemnizaţi raportat la cel al persoanelor ac-ti­ve (24.775 şomeri la 851.311 sala­riaţi). Chiar dacă ponderea pensiona­rilor în volumul populaţiei din Capi­tală este mare (498.507 pensionari la un total de 1.944.367 bucureşteni), ve­niturile acestora - în medie de 947 de lei - sunt cu mult peste media pe ţară, de 743 de lei, ceea ce duce la o po­ziţionare mai bună pe harta nivelului de trai.
Bucureştiul face parte din galeria zonelor bogate din România, acest lu-cru fiind dovedit şi de valoarea atinsă de PIB-ul/cap de locuitor, de 14.289 de euro. Există alţi factori care pot trage în jos standardul de viaţă: chiriile sunt cele mai ridicate din ţară, casele se vând la cele mai mari preţuri, iar utilităţile „înghit” o parte importantă din venituri. O gigacalorie fără sub-ven­ţie costă în Capitală 298 de lei. Ora­şul oferă însă oportunităţi de angajare bune, toate marile firme din România având cel puţin un birou deschis în Capitală, dacă nu chiar sediul central.

Ilfov şi Cluj: PuŢini salariaţi, dar bine plătiţi
Şi judeţul Ilfov s-a ridicat datorită poziţiei sale geografice, locuitorii din această regiune ocupând locul 2 în topul nivelului de trai. Tot aici şi-au sta­bilit cartierele generale multe fir­me. Salariul mediu net de 1.821 de lei (al doilea ca valoare pe ţară) este cel care înclină balanţa, dându-le ilfovenilor activi posibilitatea de a-şi acoperi cheltuielile. Raportul pensionari (72.789) - salariaţi (100.037) poate zdrun­cina însă standardul de viaţă, având în vedere valoarea pensiei medii, de doar 677 de lei, mai mică decât media pe ţară. Structura judeţului arată însă o pondere importantă o locuitorilor în zona rurală, pentru aceştia existând şi alte oportunităţi de procurare a alimen­telor, mulţi fiind implicaţi în activităţi agricole. Punând cap la cap toţi indicatorii, alături de PIB-ul/cap de locuitor de 9.767 de euro, se poate trage concluzia că judeţul Ilfov face şi el parte din categoria zonelor bogate, cu un nivel de trai mult peste medie.
Locul 3 în top revine judeţului Cluj, unde se remarcă un cumul de fac­tori care ridică nivelul de trai: pre­zenţa masivă a investitorilor străini a dus la creşterea nivelului de salariza­re, dar şi la o valoare mai bună a PIB/cap de locuitor (7.625 de euro). În Cluj se remarcă însă şi un dezechilibru major între numărul persoanelor ac­tive şi cel al populaţiei totale. Din 650.590 de locuitori, câţi are judeţul, doar 118.794 au statut de salariat. Mai mult, aici  sunt şi foarte mulţi pensio­nari (162.232 persoane). Însă lefurile mari faţă de restul ţării, preţurile mai mici la alimente şi valoarea medie a pensiei, de 798 de lei (peste media pe ţară), fac din Cluj o zonă cu un nivel de trai bun.

Moldova, locul unde se mănåncă ieftin sau foarte scump
Mare parte din veniturile româ­ni­lor se duc pe alimente. Valoarea resur­se­lor financiare alocate consumului de alimente nu rezultă atât din cantitatea achiziţionată, cât din preţurile destul de ridicate la aceste produse.
Cele mai ieftine alimente se găsesc în acest moment în Suceava, locuitorii de aici putând să-şi „umple” coşul mi­nim cu doar 213 lei/lună. Acest lucru nu face însă din judeţ unul cu un nivel de trai ridicat. Regiunea este recunoscută drept una dintre cele mai sărace din România, cu un PIB/cap de locui­tor de numai 3.488 de euro. Sărăcia rezultă şi din numărul mic de angajaţi (91.946), rata crescută a şomajului şi ponderea importantă a pensionarilor (145.518) în volumul total al populaţiei (707.588 locuitori). Toate aceste date fac din Suceava o zonă unde se trăieşte de la o zi la alta. Nici salariile şi pensiile sucevenilor nu ajută prea mult, fiind cu mult sub media pe ţară.
Mult mai greu o duc însă vaslu­ie­nii, ei fiind împovăraţi  şi de preţurile cele mai ridicate din România la alimente, în condiţiile în care o persoană cheltuieşte pe alimente de subzistenţă 284,15 lei. Pe fondul celui mai mic salariu mediu din România (999 de lei) şi al unei pensii lipite de pragul minim (625 de lei), acest judeţ este regiunea unde românii se descurcă extrem de greu. De altfel, şi PIB-ul/cap de locuitor (2.513 euro) reflectă preca­ri­tatea economică.

Situaţii speciale
Timişul este unul dintre judeţele unde, în ciuda preţurilor ridicate la produsele de bază, nivelul de trai al populaţiei este mai bun decât în restul ţării. Aici salarizarea este una peste medie, numărul angajaţilor îl depăşeşte pe cel al pen­sionarilor, iar rata şomajului este ţinută sub control. Ju­deţul este clasificat ca fiind unul dintre cele mai bogate din România datorită unui PIB/cap de locuitor de 8.218 euro.
O situaţie similară se întâlneşte şi în Constanţa, unde PIB-ul pe cap de locuitor este 6.709 euro, în timp ce salariul mediu net ajunge la 1.383 de lei, iar pensia la 754 de lei. În judeţul de la malul mării viaţa nu este foarte scumpă, nivelul preţurilor la alimente fiind rezo­nabil. În schimb, utilităţile „ustură” la buzunar, tariful pentru o gigacalorie fiind de 202 lei, fără subvenţie.

În Harghita şi Covasna se trăieşte foarte greu
Două dintre judeţele locuite preponderent de etnici maghiari, Haghita şi Covasna, înregistrează un nivel de trai scăzut din cauza veniturilor încasate de angajaţii de aici. Salariaţii harghiteni sunt plătiţi cu cele mai mici lefuri din România, salariul mediu din această regiune fiind de 977 de lei. În paralel, preţurile la alimente sunt destul de mari, pentru asigurarea coşului minim lunar de consum fiind necesară o sumă minimă de 251 lei. În Harghita, rata şomajului este ridicată, în acest moment fiind indemnizate 12.540 de persoane. Nici în Covasna situaţia nu este mai bună. Chiar dacă sa­larizarea este mai ridicată decât în judeţul vecin, preţurile sunt mari, iar numărul persoanelor active e foarte scăzut ( 43.450 angajaţi).