Majoritatea sondajelor de opinie recente dau Uniunea Social Liberală pe primul loc, scorul fiind variabil, undeva între 53 şi 60 la sută. Funcţie de comanditar, modalitate de cercetare, interese etc. Dar, una peste alta, locul 1 în opţiunea de vot e în afara oricărei îndoieli.
Dincolo de acest rezultat, sunt însă câteva remarci obligatorii, din punctul meu de vedere. Prima idee este că PSD, PNL ÅŸi PC intră în anul pre-electoral 2011 cu un avantaj imens. Acela determinat de prostiile repetate ale majorităţii PDL-UDMR-UNPR-Minorităţi, patronate de Traian Băsescu. Măsurile aberante, denumite aiuristic „reformiste, anti-criză”, au dus la prăbuÅŸirea încrederii în actualii guvernanÅ£i. Cum era de aÅŸteptat, opoziÅ£ia a crescut în intenÅ£ia de vot.
Dar acest fapt nu este nici pe departe suficient. Aşa cum nici discursurile bune sau prezenţa televizată a liderilor Antonescu-Ponta-Constantin nu e vreo garanţie că USL rămâne foarte sus.
Este evident pentru toată lumea că, de azi începând, Traian Băsescu şi PDL vor face tot ce le stă în putinţă să schimbe realitatea de acum. De la mita electorală ce străbate deja ţara în forme grosolane pentru alegerile parţiale din comune până la diversiunea unui referendum sau a restituirii banilor tăiaţi bugetarilor exact înainte de alegeri. Revoltată de sărăcie şi nevoi, o bună parte din populaţie se va bucura. Sau va fi uşor de manipulat cu şmecherii ieftine, în care acest regim este superspecializat.
Ceea ce mi se pare mie de-a dreptul periculos pentru opoziţie este lâncezeala ei. Nu mă feresc să calific astfel o activitate mai mult decât comodă, inertă şi fără nicio perspectivă de schimbare serioasă. În special în Parlament, cei peste 200 de parlamentari PSD, PNL şi PC se complac într-un joc mic şi somnoros alături de soldaţii puterii, manevraţi de generali mai mult sau mai puţin adevăraţi. Muncesc trei zile pe săptămână, lipsesc cot la cot şi unii, şi alţii, nu sunt în stare să pună nici măcar o piedică nevinovată maşinii de vot a puterii, care promovează legi dăunătoare pe bandă rulantă.
Despre activitatea la nivel central sau local, să nu mai vorbim. În PSD, PNL şi PC sunt sute de parlamentari, vicepreşedinţi, secretari executivi, şefi de organizaţii judeţene, primari cu nume sonore şi influenţă pe plan local, preşedinţi de consilii judeţene. Au pârghii suficiente să tragă semnale de alarmă vizibile, să se opună zgomotos şi eficient actualei puteri care calcă totul în picioare, de la hotărâri judecătoreşti până la dreptul esenţial la asistenţă medicală sau pensie.
Cu excepţia câtorva nume care sunt cunoscute mai ales pentru că vin la emisiuni TV, armata de oameni ai opoziţiei doarme în front. Se simte cu sacii în căruţă. Nu interacţionează cu populaţia, n-are niciun instinct sănătos de a face gesturi spectaculoase, care să ţină agenda publică de acum până în noiembrie 2012. Mai toţi se mulţumesc să comenteze şi să critice faptele şi afirmaţiile lui Băsescu.
Cât timp actualul preşedinte va genera temele publice, iar USL nu dă lovituri mediatice şi organizatorice, preferând moţăiala politică, nu există nicio garanţie că va câştiga alegerile cu peste 50 la sută, aşa cum o arată acum sondajele. Timp ar fi să se trezească. Să vedem dacă şi pot acest lucru.
