Săraci, da’ primitori!

Întotdeauna m-am gândit cum e să fii străin, cât mai îndepărtat de Bătrânul Continent dacă se poate, şi să fii pus să te exprimi cu privire la România, la pri­mul contact cu ţara care, dacă nu e a tu­turor posibilităţilor, măcar e locul în care totul se poate. Mă gândeam la un ma­iaş, un papuaş, un patagonian, ceva. Şi, în aşteptarea lui, m-am pus eu însumi în situaţia celui care vede, cu alţi ochi poa­te, ţara de la mii de kilometri distan­ţă. Aşa m-am minunat de Ro­mânia vă­zută din Damasc, New York, Paris sau Bar­celona. Paginile acestei pu­blicaţii îmi sunt martore că, de de­parte, România e altfel, ca toanele unei femei. Câteodată frumoasă, cal­mă, li­niş­tită, altă dată fu­ri­oa­să, cu cap­sa pu­să, bănuitoare din se­nin. În funcţie de toanele conducă­torilor.
Şi cum se spune că, dacă-ţi doreşti cu a­devărat ceva, se împlineşte odată şi-o­dată, iată că mi-am întâlnit şi eu „pa­pua­şul” de care aveam nevoie, de fapt o „aucklandeză” autentică, în carne, oase, rucsac şi aparat de fotografiat! Josie vine din Papua Noua Guinee, este năs­cută în Noua Zeelandă şi ultimii doi-trei ani i-a petrecut în Bangkok, Thailanda. Combinaţia ideală pentru ca cineva să nu aibă o idee preconcepută despre Ro­mânia, nu-i aşa?
Am cunoscut-o în centrul vechi, în zona Băncii Naţionale. Privea ca vrăjită o tru­pă de street singers care îşi acordau instrumentele pentru concertul, evident stradal, ce urma să vină. „Romanian mu­sic?”, întreba tânăra care se şi pos­tase „în faţă, să audă mai bine”. Ja, Ja, spune muzicantul-şef, asigurând-o că CD-ul pe care tocmai i l-a vândut cu 20 de lei conţine tot ce vrea să audă. Între timp se stârneşte ploaia, cu gheaţă, cu spume, şi Josie rămâne singură în faţa clădirii BNR, strângând la piept, s-o a­pere de ploaie, prima ei achiziţie din Ro­­mânia. CD-ul care, în realitate, în afară de tema muzicală din filmul lui Pierre Richard „Marele blond cu o gheată nea­gră”, care are o tentă româ­nească, con­ţine şlagăre bine cunoscute din repertoriul latino-chiliano-ar­gen­tinian, café concert parizian sau pa­lamakia grecească. Prima cumpără­tură, prima ţeapă!
Povestea „auckland-iţei” pare desprinsă dintr-o telenovelă. A absolvit o facultate de marketing şi, pentru distracţie, a în­ceput să investească în acţiuni. Nu ştie dacă inspiraţia sau norocul (Dumnezeu cu siguranţă nu, fiind „o liber cuge­tă­toare dintr-o familie de budişti”) au făcut să câştige suficient pentru ca, un timp, să nu aibă grija zilei de mâine şi nici să mai fie obligată să muncească pentru a se întreţine. Astfel că a început proiectul la care se gândea de mică, atunci când privea fascinată cum orizontul se înge­mănează cu oceanul la o privire distanţă: acela de a vedea toată lumea, la pas! De doi ani e globetrotter cu acte-n regulă. A „făcut” Asia şi acum străbate Europa de Est („doar partea asta, nu-mi place societatea de consum”).
Străbatem împreună centrul vechi şi nu conteneşte să se minuneze. „Cum naiba nu se dărâmă casele astea peste consumatori?”; „De ce sunt numai cafenele şi niciun loc de unde să-ţi poţi lua un suvenir?”; „Unde sunt stăpânii atâtor câini şi de ce i-au lăsat liberi pe stra­dă?”; „Vlad Ţepeş sugea şi sângele vic­timelor sale?”. Şirul întrebărilor e între­rupt doar de constatări de genul „În Un­garia (ţara cu care a început periplul est-european), parcă şi cerşetorii ţigani sunt mai stilaţi, mai bine îmbrăcaţi, mai manieraţi.”
Vedem împreună Universitatea, Piaţa Romană, Guvernul (la Parlament fusese singură, de dimineaţă), Biserica Rusă, Sala Palatului. Spre seară se retrage la hostelul unde ceilalţi nouă vecini de cameră o aşteaptă să gătească împreună cina. A doua zi va pleca spre Braşov (un fel de Brussels în pronunţia ei), apoi Polonia via Moldova.
La despărţire, risc întrebările ce-mi stau pe buze încă de la început: „Ce ştiai despre România înainte să ajungi aici?”. „Că e o ţară săracă, dar cu oameni pri­mitori”. „Şi acum, că ai văzut cum e cu ochii tăi, ce părere ai?” „Că e o ţară să­racă, dar cu oameni primitori!”
Din două una: Ori filozofia de viaţă la Antipozi e extrem de simplă, ori chiar aşa suntem!