O capodoperă a lui Kazantzakis
La câteva săptămâni după „Zorba Grecul”, în colecţia Raftul Denisei a Editurii Humanitas Fiction a apărut o altă capodoperă a lui Nikos Kazantzakis, romanul „Ultima ispită a lui Hristos”, traducere integrală din limba greacă de Ion Diaconescu. Cartea a provocat nume-roase polemici, la fel şi ecranizarea din 1988 a lui Martin Scorsese. Kazantzakis inaugurează aici o nouă formă de abordare literară a textelor evanghelice. „Taina lui Hristos nu e numai taina unei anumite religii; ea este universal umană; în fiecare dintre noi izbucnesc lupta lui Dumnezeu cu omul şi dorinţa arzătoare a împăcării“, scrie Kazantzakis în prologul romanului. Iar în altă parte afirmă: „Am scris această carte deoarece am vrut să ofer omului care luptă un model suprem; am vrut să-i demonstrez că nu trebuie să se teamă de suferinţă, de ispită sau de moarte, fiindcă toate trei pot fi învinse, toate trei au fost deja învinse”. De citit neapărat.
Templierii romåni
Autor a două cărţi de memorialistică, Adrian Voicu debutează ca romancier şi este, se pare, primul scriitor român publicat în colecţia Strada Ficţiunii a Editurii All. Romanul se intitulează „Nepovestitele trăiri ale templierilor români”. Despre ce este vorba? Pe scurt, templierii români Berilă, Pista Massy şi Kremvurst von Schlitz bântuie prin Europa secolului XIV (o Europă bine dotată cu cârciumi), încearcă să-l salveze de rug pe Jacques de Molay, stau de vorbă cu Dante Alighieri, îi conving pe Romeo şi Julieta să nu se sinucidă şi împacă familiile Montague şi Capulet, încearcă s-o scape pe Ana lui Manole, se întâlnesc şi cu ciobanii din Mioriţa, îl ajută pe Basarab I să câştige lupta de la Posada - şi toate aceste peripeţii sunt spuse cu mult farmec şi cu un umor irezistibil. Roman de aventuri, parodie, epopee eroi-comică? Toate la un loc. Inventivitate epică, personaje memorabile, limbaj rabelaisian, umor fără limite. O carte savuroasă.
Viaţa Romånească
„Marile prietene ale imposturii, în viaţa curentă, sunt incultura şi sugestibilitatea”, susţine Ion Vianu, în timp ce Dorin Tudoran afirmă că „Gazetăria şi politica au devenit două profesii dintre cele mai deschise imposturii”. Am citat din răspunsurile pe care cei doi le-au dat la ancheta revistei „Viaţa Românească” nr. 3-4/2011, „Despre impostură”, alături de Liviu Antonesei, Al. Cistelecan, Gheorghe Grigurcu. În acelaşi număr al revistei, de citit editorialul lui Nicolae Prelipceanu („Poezia, mod de întrebuinţare”), un interviu cu Gheorghe Grigurcu realizat de Marian Drăghici, un eseu al lui George Banu despre sensurile unui motiv teatral, proză şi poezie inedită, cronici, un text de Ion Bogdan Lefter despre auctoriatul colectiv în literatura română, corespondenţa dintre D. Ţepeneag şi Ion Pop, un studiu de Nicolae Mareş despre rapoartele diplomatice de la Vichy semnate Eugen Ionescu şi multe altele.
