Cunoscută mai mult ca poetă şi ca autoare a unor povestiri pentru copii, Doina Cetea apare acum în ipostaza de povestitoare „pentru a­dulţi”: „Ierboaia”, Editura Da­cia XXI, proză scurtă.
Titlul nu e foarte atractiv, dar se justifică în text. Cele şase povestiri se împart în două categorii: cele definit autobiografice şi cele în care fantasticul difuzează discret, dar decis în real. În prima categorie găsim relatarea ca şi memorialistică a întâmplă­rilor din Cetea, localitatea natală de la nu­mele căreia vine şi pseudonimul autoarei, care duc la arestarea şi uciderea tatălui acesteia, un preot care nu a aderat la colectivi­zare şi, de la înălţimea autorităţii sale în sat, a vorbit rău de comunişti. Amintirile celei care scrie la persoana întâi sunt precise şi atroce. La fel de clară şi de crudă este povestirea „Dincolo de fereastră”, de un realism rural de bună calitate, lucru mai rar pe la noi în ziua de azi, autorii preferând fie is­to­rii idilice dintr-un paradis sătesc, fie ex­cese de caracter menite să concureze cu „Nă­pas­ta”. Deşi fără dulcegării, dimpotrivă, scrisul Doinei Cetea menţine personajele şi faptele în zona verosimilului.
Celelalte trei proze din volum se nu­mesc simplu, în concordanţă cu con­ţi­nutul: „Leontia”, „Corbii” şi „Cabina de duş”. Toa­te sunt fantastice, dar foarte diferite între ele. „Leontia” este o poveste cu stafii, lumea de dincolo se insinuează şi perturbă existenţa personajelor până la a le anihila şi a le „duce” pe tărâmul celălalt. Misterioasa Leontia pare de la început destinată acelui „alt” tărâm, unei lumi a fan­to­melor unde se sugerează că va şi ajunge. „Corbii” este un poem în proză într-o notă onirică. Iar „Cabina de duş”, cea mai reuşită dintre povestiri, este o construcţie ingenioasă în care fantasticul se îmbină cu o realitate banală şi cu o doză importantă de umor, care lip­seşte în textele anterioare, mai curând tenebroase. Personajul central narator, o femeie, doreşte să-şi schimbe cada de baie cu o mo­dernă cabină de duş. Doi meşteri vin, se apucă de treabă, care pare tot mai complicată şi mai devastatoare pentru apartament. Lungirea operaţiei pare la început obiş­nuita măgărie a meseriaşilor indolenţi de pe la noi, dar ajunge să bată în fantastic şi grotesc totodată. În chip nesperat, cabina e totuşi instalată, după ce proprietara convieţuieşte şi se obişnuieşte cu meşterii. Aceştia vor s-o probeze ei primii. Intră pe rând şi dispar. Nicio explicaţie, ultimul pa­ra­graf e anunţul prin care se scoate la vân­zare un apartament dotat cu balcon, bu­că­tărie şi baie cu cabină de duş. Nu vom afla dacă îl vinde proprietara iniţială sau ur­ma­şii unei dispărute.
Doina Cetea este o scriitoare profesio­nistă care ţine treaz interesul cititorilor şi prin subiecte, şi prin scriitura sa.