Emil Boc, zero nouă...

Cuprins de un elan revoluţionar, pe fondul dorinţei sale de realegere în fruntea Partidului Democrat Liberal, Emil Boc a luat-o la pas prin ţară. Coborât de la neoane, din Palatul Victo­ria, prim-ministrul s-a hotărât brusc să dea piept cu realitatea dură. Zâmbăreţ şi foar­te relaxat, în opoziţie totală cu starea de spi­rit a majorităţii populaţiei, liderul guvernării portocalii n-a avut prea mult de aşteptat. Că-i vorba de Vâlcea sau Mehedinţi, el a fost hui­duit co­pios, împreună cu talismanul său blond, Elena Udrea. Aranjamentele de partid, luările de cuvânt în săli închise şi bine controlate, audienţa selectată din cei care au carnet portoca­liu - toate acestea nu sunt decât amăgiri. Pre­mierul foloseşte pe scară largă banii publici pentru realegerea sa în fruntea PDL. Împins de la spate de Traian Băsescu, Boc face o figură sinistră. E radios şi bine dispus în timp ce oa­menii îşi strigă disperarea chiar lângă el. Pare uşor inconştient sau a de­venit pur şi simplu un monument de bun-simţ egal cu zero. De fie­care dată când mass-media subliniază justificat faptul că starea de spirit a populaţiei este explozivă, că tensiunile sociale au atins punctul culminant, că mă­su­rile guvernamentale i-au scos pe oameni din minţi, titanul din Răchiţele vine cu aceeaşi placă uzată: insti­tu­ţii­le internaţionale, în frunte cu FMI, sunt mul­ţu­mite de România şi de „reformele“ implementate. Nu-i mai puţin adevărat că eutanasia este şi ea o metodă existentă pe piaţă, amplu dezbătută. Să omori oamenii, să-i laşi fără asistenţă medicală, să le tai salariile şi pensiile, să majorezi TVA întru explozia preţurilor şi multe alte păcate - ele sunt toate considerate virtuţi de cuplul tra­gicomic Băsescu&Boc. 
Considerându-se un fel de agent plezirist al FMI, premierul n-are nicio tresărire să afirme că face toate trăsnăile din lume doar de dra­gul organismelor internaţionale, de unde a luat cele mai mari împrumuturi de la prăbuşirea comunismului. Evident că, în plină criză economică, era nevoie de o restructurare. Ea însă trebuia făcută cu un pic de creier, ţinând seama de nevoile oamenilor, de obligaţiile lor. Dintr-o sută de măsuri luate de regimul Bă­sescu&Boc în ultimii doi ani, 90 au fost îm­potriva salariaţilor, pensionarilor şi întreprin­ză­torilor privaţi. Se simte asta oriunde te uiţi, o spune orice beneficiar.
Satisfacţia FMI versus insatisfacţia uriaşă a populaţiei este ecuaţia definitorie pentru a­ceastă putere. Ei nu guvernează ca oamenilor să le fie mai bine. Răspunsurile mai marilor zi­lei sunt de un cinism înfiorător. Să se chi­nu­iască aceia cu venituri mai mici şi preţuri mai mari. Eventual să-i şi concediem. Să „iasă din sistem“ pensionarii care se plâng de să­răcie şi nevoi. Ce zice FMI, aia facem. Ne angajam plenar să continuăm măsurile despotice în ţara lui Taie-Vodă. Aţi văzut adresa de e-mail a prim-ministrului? emilboc09@yahoo.com. Ce predestinare! Auzi, Emil Boc zero nouă. Adică pentru noi, zero...