Moţăiala preşedintelui naşte monştri

Îmi spunea zilele trecute un actor celebru, acum scăpătat incredibil într-ale vieţii personale şi profesionale, că spectatorul român de teatru vine la spectacol în funcţie de distribuţie, nu de piesă. Şi că poate să fie performanţa celorlalţi actori extraordinar de bună, să se fi străduit la maximum, să fi dat tot ce-au avut, dacă preferatul publicului a lipsit, piesa n-a avut haz, a fost ca nunta, bo­tezul, încuscrirea sau alte alea fără strigături! Nu este exact senzaţia pe care o simţiţi şi dumneavoastră urmărind spectacolul politic, de la trimiterea trupelor româneşti la luptă, dar nu la război în urmă cu aproape o lună? Adică de când nu a mai ieşit preşedintele Bă­sescu la rampă încoace. Citesc şi nu-mi vine să cred. În lipsa panseurilor prezidenţiale rostite la Cotroceni sau la coadă, în eternele plictisitoare weekenduri, la apa plată din supermarket, mass-media consemnează în cel mai pur stil al anilor ’70 că, şi acum citez, „pre­şedintele României, Traian Băsescu, a efectuat, în perioada 12-13 aprilie a.c., o vizită de stat în Republica Estonia, la invitaţia omologului său, domnul Toomas Hendrik Ilves”…bla, bla, bla. Adică niciun mogul călcat în picioare la plecare. Nicio săgeată veninoasă către „primăvăraticul astenic” Crin Antonescu. Nicio referire în zeflemea despre „eternul şi imaturul copilot” Victor Ponta. Să fi declarat preşedintele silentio stampa sau presa silentio cotro şi noi să nu fi aflat? Puţin probabil. Nu cred că preşedintele e adeptul principiului „mai răruţ, că-i mai drăguţ”. Domnia sa este un adevărat bărbat şi orator, vrea cu si­guranţă nu numai în fiecare zi, dar şi de mai multe ori. De unde şi ne­du­merirea profundă în ceea ce priveşte „si­hăs­trirea” preşedintelui în Postul Paş­telui.
Absenţa domnului Băsescu de pe scena politică e periculoasă din cel puţin două puncte de vedere. Pe de-o parte, a făcut loc bocilor, elenelor, monicilor, irineilor şi oanelor să-şi facă de cap nestingheriţi şi nestingherite pe primele pagini ale gazetelor şi „prime time”-urile televiziunilor. În al doilea rând, nu ştiu dacă e în­tr-adevăr bolnav, aşa cum se spe­cu­lează. Dar sunt convins că se va întoarce cu sindromul „de nevorbit”, şi cei care îl cunosc ştiu cu siguranţă ce înseamnă asta…
Altfel, în timp ce pisica e acasă, dar nu… miaună, şoarecii joacă pe mass(-media). Vadim a revenit în sondajele de opinie - şi asta nu e încă atât de periculos, fiindcă manipularea şi aranjamentele sunt la ele acasă -, ci, şi aici este cu adevărat pericolul, şi pe micile ecrane, fiind invitat brusc chiar de ad­ver­sarii din media ai domniei sale. Motiv pentru care, trezit din moţăiala specifică ultimului rând de sus, de la „cucurigu”, din Parlamentul European, fostul senator e pe cale să creadă că va deveni iarăşi ce a fost, ba mai mult decât atât. Elena Udrea se joacă de-a Tatoiu dân­du-şi cu părerea la tot ce mişcă, de la misterul învårtecuşului la robinetu’ insta­la­ţiei de căldură din propriul apartament la rolul şi locul calculului cuantic în macroeconomia de sistem. Tatoiu se joa­că de-a Udrea, închipuindu-se ba pre­mier, ba om de afaceri, iar Boc, în aşteptarea tradiţionalului ou de Paşte strivit de frunte cu părintească miştoc­ă­reală, face singurele lucruri la care se pricepe. Taie panglica pentru câţiva centimetri de şosea în regim de autostradă, botează poteci forestiere cu indicative de Audi şi, mai nou, inaugurează drumuri încă ne­construite căţărându-se pe ditamai excavatorul. Demonstrând pro­babil de ce îşi iau bărbaţii cu probleme la instalaţie ditamai gipanele şi spre invidia atâtor personalităţi reale care pun la temelia unei viitoare lucrări câte un amărât de cancioc abia mânjit cu beton.
După cum ne-am (şi ne-au) convins de atâtea ori, în viaţa politică din România e ca în teatru. Stăm cu toţii pe strapontină şi căscăm gura la ce credem că se întâmplă pe scenă. Fără a lua în seamă manevrele din spatele ei. Şi, vorba lui Shakespeare, dacă ne-a plăcut bufonul, mai poftim şi mâine seară.
Aceasta este cheia, chichiţa unui spectacol reuşit, care ridică publicul în picioare şi face - visul de aur al oricărei starlete şi al oricărui politician - audienţă la televiziuni şi prima pagină în ziare. 
Dar dacă bufonul lipseşte?