Efectul Lucifer

Când îşi apără deciziile din ultimii ani, pre­şedintele Băsescu, premierul Boc, mi­niştrii şi liderii partidelor guvernamentale se grăbesc să ne spună că şi în alte ţări au fost luate măsuri dure. Letonia a redus salariile, Grecia a anulat cele două salarii suplimentare anuale care se plăteau bugetarilor, Marea Britanie a adoptat un plan multianual de reducere cu 10% a nu­mărului salariaţilor statului, Spania a re­nunţat la prima de 2.500 de euro acordată la naşterea unui copil. Mă rog, fie­care ţară lovită de criză a mai redus o chel­tuială, a mai majorat un impozit sau două pe seama celor bogaţi. Dar niciun guvern serios, de stânga sau de dreapta, nu a îndrăznit să taie din veniturile şi drepturile sociale ale populaţiei fără a majora impozitele plătite de categoria celor avuţi, de bănci sau anumite companii. Ai noştri guvernanţi au uitat să ne spună că mă­surile pe care ni le-au impus nouă repr­e­zintă însă un cumul, şi chiar mai mult!, al tuturor tipurilor de măsuri de austeritate adoptate oriunde în Europa. Nu am văzut în alte ţări ca sute de pacienţi să fie scoşi cu targa din spitalele pe care se pune lacătul, fără a fi clar ca lumina zilei ce spital le oferă, în continuare, cel mai potrivit tratament, fără ca rudele să fie informate unde-şi găsesc bolnavii, fără ca perso­nalul medical să ştie bine unde va lucra în ziua următoare, pe ce post şi în ce condiţii.
Toată tărăşenia de la noi, lipsită de cel mai elementar respect pentru cetăţeni, mi-a amintit cât de puţin lipseşte ca oa­menii aflaţi în poziţii de putere să facă abuz de puterea încredinţată lor. În fond, condiţiile speciale de guvernare justificate de criza globală definesc destul de bine un spaţiu cu libertăţi limitate. Într-un anu­me fel, criza creează un univers „car­ce­ral” pentru oricine. Nimic nu se mai miş­că aşa cum o făcea înainte, nici afacerile, nici capitalul, nici forţa de muncă. Autorităţile îşi arogă puteri sporite, pe măsura împrejurărilor excepţionale şi chiar dincolo de acestea, şi se transformă într-un gen de „gardieni” responsabili cu ordinea şi cu gestionarea situaţiei, şi ei fiind, la rândul lor, sub supravegherea strictă a finanţatorilor internaţionali. Abia în asemenea condiţii vedem calitatea guvernelor. Do­tate cu puteri sporite, de departe mai mari decât în perioadele de normalitate, guvernele acţionează după cum le este natura subtilă, în consecinţa adevăratelor lor principii şi valori.
Modul în care guvernează actuala Putere, suferinţa inutilă pe care o produce multor români, îmi evocă experimentul Stanford, desfăşurat în anul 1971. Atunci, un nu­măr de studenţi au fost remuneraţi pentru a lua parte la un experiment de tip carce­ral, fiind informaţi că unii vor juca roluri de deţinuţi, iar alţii de gardieni, timp de două săptămâni. Nu li s-a spus însă când va în­cepe experimentul. În ziua în care, cu un pre­text oarecare, unii dintre ei au fost arestaţi de Poliţia din Palo Alto şi transferaţi la „închisoare” nu au fost în măsură să realizeze că respectivul experiment în­ce­puse. În doar şase zile, „prizonierii” şi „gardienii” au demonstrat că majoritatea oamenilor intră cu mare uşurinţă în roluri care implică autoritate pentru unii şi obedienţă pentru alţii. Imaginaţia gardienilor în a aplica deţinuţilor măsuri constrân­gă­toare, inutil de umilitoare sau chiar peri­culoase s-a dovedit a fi dincolo de aştep­tă­rile profesorului Zimbardo. Chiar dacă „gar­dienilor” li s-a interzis să-i lovească pe „deţinuţi”, li s-a permis să-şi exercite în alte moduri controlul asupra acestora, fă­ră limite. Până la urmă, comportamen­tele sadice ale unor „gardieni”, actele de vio­lenţă şi abuz la care s-a ajuns au fost atât de surprinzătoare încât s-a impus sistarea experimentului. S-a observat to­tuşi o anumită diferenţiere în comportamentul gardienilor: unii au respectat strict obligaţiile postului, câţiva s-au dovedit înţelegători cu „deţinuţii”, dar ceilalţi au imaginat cele mai umilitoare şi sadice metode de a-i ţine în puterea lor pe „de­ţinuţi”.
În fiecare dintre noi se află un Lucifer. La unii, Răul este adânc ascuns şi nu iese la iveală cu uşurinţă. La alţii însă, acesta pândeşte de sub suprafaţa discursului şi a pretinselor bune intenţii. Noi, românii, avem ghinionul de a fi guvernaţi de oa­meni în care Lucifer aproape a învins.