Felix Tataru, boss-ul de la GMP Advertising, povesteste din culisele campaniilor de succes de la primarie si presedintie.

Felix Tataru este presedintele Agentiei GMP Advertising. Cea care l-a dus pe Traian Basescu la Primaria Capitalei, l-a reconfirmat in functie si apoi l-a condus la Cotroceni. Tot GMP l-a luat pe Adriean Videanu de la marmura lui si l-a cazat lănga Cismigiu, in locul lui Basescu. Felix Tataru e intr-o relatie speciala cu seful statului. Felix Tataru e intr-o relatie speciala cu Dumnezeu. Felix Tataru e intr-o relatie speciala cu el. Cine-o mai fi si Felix Tataru asta? Nu candideaza, dar ne intereseaza. Haideti sa aflam!.

Cum ai putut sa ajungi, intr-un timp atat de scurt, omul care l-a dus pe Basescu la Cotroceni si pe Videanu la primarie?
Cred ca cel mai important lucru e sa crezi. Au fost si alti oameni care mi-au cerut sa lucrez pentru ei, si nu partea financiara s-a pus in discutie fiindca mi-au spus: domnule, iti dau mai multi bani, oricati, nu se pune problema... Raspunsul meu a fost: domnule, nu cred in tine, nu cred in sansa ta si ca tu ai fi cel mai potrivit in acest loc.

Dar cum iti poti permite sa ajungi la acest nivel, sa-ti selectezi clientii? Nu e un lux?
Stii de ce? Pentru ca eu fac asta o data la patru ani. In interiorul celor patru ani fac publicitate comerciala, unde vorbim de branduri si produse relativ pasive fata de un brand activ, care este omul politic, si este un fel de provocare sa il intelegi, sa il vezi, sa il simti. Daca pentru o apa minerala iti ia o zi sa intelegi brandul, pe un om politic trebuie sa-l urmaresti in timp, sa vezi cum comunica, sa vezi cum reactioneaza in anumite situatii, nu in timpul campaniei electorale, ci in viata. Asa s-a facut ca pe Basescu si pe Videanu ii cunosteam de multa vreme, asta le-a aranjat Dumnezeu.

Le-a aranjat Dumnezeu poate si pentru ca esti absolvent de teologie... Cum l-ai cunoscut pe Traian Basescu?
Poate... Lucram in televiziune cand s-a schimbat guvernarea in 1996. Pana atunci fusese un ministru al transporturilor care spunea: domnule, Romania va fi plina de autostrazi! Si ma duc dupa trei luni la un alt ministru al transporturilor care spune: domnule, uite care este treaba, nu fac nici o autostrada. Romania are nevoie de drumuri! Pe acel om l-am injurat ca, inainte de Craciun, in loc sa stau acasa cu familia, a trebuit sa ma duc la Ministerul Transporturilor, unde era Comandamentul de Iarna, fiindca era iarna grea si lucram la stiri. L-am vazut, l-am cunoscut, a venit taxa Basescu, au venit mai multe chestii.... Si am ajuns in 2000, iarasi e chestie de credinta, lucram in televiziune si incepusem, ca hobby, cu o firmulita. Cineva ne-a propus sa facem postere pentru un candidat, candidatul fiind George Nistor, pe atunci viceprimarul Capitalei. Ne-am dus, am incercat sa detectam niste look-uri care sa fie credibile pentru oameni...

Ce anume cauta un publicitar la un candidat?
Acel ceva ca sa fie credibil, acel lucru care il face credibil in fata publicului. In primul rand noi trebuie sa credem in el. Cum as putea eu sa conving pe altii daca eu nu cred? Mi-e foarte greu. Politicienii pot s-o faca, daca o fac, nu stiu, e treaba lor. Dar eu, personal, daca nu cred nu pot. Eu si echipa mea, ca nu fac singur lucrul acesta... Si Basescu ne-a luat asa: „Hai sa-i vedem pe baietii aia care ne-au zis ca nu avem candidat bun de primarie". Ne-a vazut, i-a placut de noi si ne-a spus: „Mai baieti, uite care este treaba, eu sunt si ministru, o sa fie destul de greu, voi sunteti profesionistii, eu sunt detergentul Basescu, vindeti-ma!". Asta a fost brief-ul.

Si chiar ati fost de capul vostru?
Chiar s-a intamplat asta si am ramas la fel. „Adica ma lasati sa fac asa, tot ce vreau? Da! Sa ma leg de orice, chiar de defectele pe care le aveti? Da! Orice, orice. Da! Bine, domnule!" Bine, pe urma mi-a dat telefon si mi-a spus: „orice, mai putin familia". Si e normal sa fie asa.

Cat de importanta e colaborarea intre echipa de publicitate, cei care stiu sa vanda „produsul Basescu", „produsul Videanu", si echipa politica? Stim cu totii ca exista, pe langa partide, comunicatori mai mult sau mai putin frustrati, care pot sa-si impuna punctul de vedere si care uneori pot ajuta, alteori pot bloca.
E foarte important pentru ca, in momentul in care s-a stabilit acest „comitet de tovarasi", fiecare are o responsabilitate, sa zicem conventionala: tu esti omul care comunica, tu esti omul de PR, tu esti omul de strategie politica, tu esti omul de logistica si tu esti candidatul.

In ce masura foloseste un publicitar ce a invatat - experiente, tehnici, metode, sabloane chiar - din campania unui produs oarecare, a unui produs alimentar sa zicem, in campania unui om politic?
Din punct de vedere strategic, cred ca e foarte important urmatorul lucru: invatam in campaniile comerciale sa ne adresam unui anume target, foarte restrans. Acum ne adresam unui target foarte larg, dar trebuie sa fim atenti nici sa nu fie foarte-foarte larg, pentru ca politicienii cred ca trebuie sa te adresezi tuturor votantilor...

Si asta este o greseala?
Sigur ca da! Nu este asa! Tu, ca individ, ca program politic, sa zicem ca esti social-democrat, liberal, ai o mare aderenta la un anume tip de public. La Basescu, in 2004 am impartit targetul 19-49 (asta era targetul pentru care noi am comunicat) si pe asta l-am impartit in trei: 19-25, 25-35, 36-49 si am comunicat fiecaruia pe limba lui.

Si atunci cum iti explici ca in anii "90 Iliescu a avut procente incredibile? Sa fi fost doar efectul postrevolutionar?
Da!

Nu avea la baza nimic stiintific?
A! Sigur ca da, a fost o campanie, oamenii inca nu erau deprinsi, abia aparuse pluralismul, nu stiau sa aleaga. Pana la urma, Iliescu, din ce imi mai aduc eu aminte, dintre Ratiu si Campeanu, a fost cel mai aproape de oameni si de limbajul lor, de asteptarile lor. Pe cand Ratiu si Campeanu venisera amandoi de-afara. Da, frumos, dar au venit cu niste lucruri care nu ne erau proprii. Si pe fondul asta de greseala, pentru ca a fost o greseala strategica sa-i pui pe Ratiu si pe Campeanu sa candideze atunci, in loc sa pui pe cineva din tara, care cunostea realitatea si stia ce sa comunice omului atunci, a castigat foarte usor Ion Iliescu optzeci si ceva la suta in "90, iar in "92 saizeci si ceva la suta, cam asa...

Exista riscul ca, lucrand cu un om politic, sa incepi sa ii impartasesti nu doar valorile, ci si idealurile, chiar politica de partid, sa nu mai fi independent?
Nu stiu, nu-mi dau seama de asta, sincer!

Cine poate sa-si permita in acest moment in Romania sa apeleze la „agentia lui Traian Basescu"? E o agentie scumpa? Vi se ofera bugete mai mari? Mai usor?
Nu. E interesul. Noi suntem o agentie independenta, care am facut multe lucruri pe piata, dar, fiind independenti, nefiind multinationali, nu am fost beneficiarii unor bugete si cu expunere mare. Deci lucruri poate la fel de bune ca ale altora nu au fost vazute la fel de mult. Basescu a fost primul brand cu foarte multa expunere. Si lumea ne-a vazut. Dar am fost invitati la licitatii, am castigat. Anul asta vom face o campanie la detergenti care va avea foarte multa expunere. Asta nu inseamna ca am fost chemati la licitatie pentru ca am facut campania Basescu. Am fost castigatori pentru ce am propus, pentru munca pe care am facut-o acolo.

A fost o rampa pana la urma si pentru voi.
Da. Aceasta notorietate ne ajuta pe noi sa fim invitati la licitatii, nu sa le si castigam. Fiindca, pana la urma, conteaza ce poti sa faci, nu doar sa te stie lumea. E important sa fii chemat la masa mare, cu bugete mari, sigur ca e important. Dar nu de fiecare data poti sa si castigi, rata de castig este foarte mica. Sunt agentii foarte mari si foarte experimentate, de la noi sau straine, carora li se intampla destul de des sa piarda.

Ce ti-a placut cel mai mult la Traian Basescu in ambele campanii? Si ce nu ti-a placut?
Mi-a placut ca el insusi a avut un exercitiu personal de credinta. De exemplu, la inceputul campaniei prezidentiale mai exact, isi spunea: „Stiu acum ca vreau sa-l bat pe ala. Nu stiu exact cum e sa fii presedinte". Avea aceste discutii cu mine pentru ca eu il intrebam: „domnule, ce vrei sa comunici oamenilor, de ce vrei sa fii presedinte?". Era prima intrebare: „de ce vrei sa fii primar?".

E o motivatie sa doresti sa invingi pe cineva. E o prima motivatie...
Da, insa nu poate sa fie un scop in sine. Si dupa aia ce faci? El isi punea problema foarte clar: de ce sa fiu acolo, sunt cel mai potrivit, sunt cel mai bun, raspundere sau responsabilitate uriasa. Mi-a placut ca a avut aceste framantari. E ceva fantastic! Si in 2000 a avut aceste framantari.

A avut chiar si framantarea ca nu va face fata functiei sau nu a mers chiar atat de departe?
Acum, nu ne-a spus noua toate chestiile astea intime, dar stiu sigur ca vreo doua saptamani, la inceput - nu la inceputul campaniei electorale pentru ca, de cand a fost nominalizat si pana sa intram in campanie a fost o perioada - a avut o zbatere cu el insusi. Partidele i-au cerut, domnule, esti cel mai bine plasat, esti cel mai bine pozitionat, trebuie sa candidezi. „OK, daca trebuie sa o fac, o fac!". Din momentul ala a si inceput sa se gandeasca: „Dar eu s-ar putea sa ies presedinte, oare ce-i cu mine? Ce fac? Cum fac?"... Sunt si multi care, dupa cum stii, nu candideaza cu gandul sa iasa presedinte, candideaza cu gandul sa-si ridice nivelul partidului, sa-si mai faca putin cunoscute ideile, valorile, numele, interesele si asa mai departe.

Esti un om fericit daca tu crezi ca politicienii sunt sinceri in totalitate...
L-am vazut si pe Basescu avand anumite tactici prin care stia ca trebuie sa comunice ceva pentru a obtine altceva. Sunt firesti si normale intr-o lupta in care esti atacat din toate partile, cu tot felul de nebunii, in care viata intima nu mai exista.

Asta este lupta politica.
Trebuie sa ataci. Asta nu inseamna ca Traian Basescu este un personaj foarte sensibil, asa, pe care sa il atingi cu o floare. Nu, dar el a avut acest exercitiu, ca si exercitiul ala de sinceritate pe care l-a avut in emisiunea cu Nastase, „suntem doi comunisti" - asta a spus-o la inceputul campaniei, si eu i-am spus...

Era a lui? Nu era a ta?
Nu, a lui, a fost exact de la el! I-am spus: oamenii trebuie sa vada ca tu vrei sa candidezi! Tu vrei? El isi face un plan foarte clar: domnule, ce doresc eu de la intalnirea asta. Ca s-a intalnit cu Putin, ca era emisiune la televiziune, isi spunea: ce-mi doresc eu de la chestia asta? Si avem asta, asta si asta. Bun! Si avand un obiectiv clar definit si stiind ca poate, sau nu poate, ce are de facut, atunci isi stabileste tacticile si se adapteaza. Acesta este marele lui atu: ca e viu, traieste, vede, in functie de reactia celuilalt, nu-si stabileste o strategie si merge numai pe aia. Asta este fantastic!

Stii ca lumea a pus tot pe seama ta plansul lui Basescu, in momentul retragerii lui Stolojan. In sensul ca prea a venit la momentul potrivit, prea nu mai plansese niciodata si, de fapt, nimeni, nici un om politic n-a mai iesit la o conferinta de presa sa izbucneasca in lacrimi.
In momentul in care Traian Basescu plangea, eu eram la Sofia, la reuniunea de toamna a MAP, reteaua paneuropeana de agentii independente. Cand am auzit la telefon, nu mi-a venit sa cred! De ce? Pentru ca, 24 de ore mai devreme, noi tipariseram cateva zeci de mii de carti postale cu Stolojan, eu dadusem OK-ul si plecasera in tipar.

Cum a fost cu portocaliul? Revolutia portocalie?
Cu portocaliul a fost cam asa. Noi l-am folosit prima data in campania din 2000, dar si portocaliul, si ardeiul iute ne-au venit pe la jumatatea campaniei. Am fost luati cam repede, multe idei ne-au venit in timpul campaniei si am simtit nevoia atunci de o culoare calda pe langa albastrul PSD-ului. In 2004 ne-am dat seama ca trebuie sa facem ceva pentru ca era prima data cand comunica Alianta: liberalii voiau galben, democratii voiau albstru, si eu mi-am adus aminte de portocaliul ala si am zis nici una, nici alta: portocaliu. Si Basescu: hai, mai Felix, ca e cam tiganeasca culoarea asta, nu ti se pare? Domnule Basescu, crede- ti-ma, e bine asa, uitati-va, si in 2000 am folosit-o, intr-adevar, nu a fost dominanta, dar e ce trebuie. Bine, mai vorbim.
Atunci a venit cineva de la mine din echipa, care fusese la un meci al Olandei si a facut niste fotografii pe strazile Amsterdamului. Si, din cateva sute de oameni, erau cativa, vreo 15, imbracati in portocaliu. Am luat aceasta fotografie si m-am dus cu ea la primarie si i-am aratat: uitati ce inseamna culoarea portocalie intr-o baie de multime, 15 oameni, sa-i numaram cati sunt, ce efect au! Si atunci a acceptat. Si Ucraina a luat-o de la noi, a luat multe de la noi. A fost conflictul de acolo, de-aia s-a aflat foarte mult de revolutia portocalie.

Pe „D.A." cine l-a inventat?
Adriean Videanu, in 2003, „Dreptate si Adevar".

Cum e cu femeile din viata lui Traian Basescu? Ma refer, desigur, la cele din viata profesionala.
El isi alege oamenii pe criterii de competenta. In momentul in care a decis: domnule, tu esti omul care se ocupa de scrisori, el nu mai are aceasta grija. Stie ca are pe cineva care se ocupa de scrisori si e foarte bun. Nu se mai intoarce. De-aia isi alege bine oamenii in care are incredere.

Dar trebuie sa recunosti, si eu sunt mirata de acest aspect, are foarte multa incredere profesionala in femei foarte frumoase: doamna Mantale, doamna Udrea, blonda de la Integrare, bruneta de la investitii straine...
Si ce-i cu asta? Eu il inteleg pentru ca si eu am incredere in femei!

Cum suporta sotia? Eu stiu sotii de demnitari care prefera femei urate in preajma sotului...
Eu cred ca, daca nu era doamna Basescu, domnul Basescu nu era unde e. Doamna Basescu l-a sprijinit si l-a inteles si are incredere in el. Si asta de... o viata de om!

Cum ai fi abordat campania pentru Theodor Stolojan, ca nu e nici atat de ardei ca Basescu, nu e nici marinar ca Basescu, nu era nici atat de hotarat impotriva lui Nastase ca Basescu, nu avea atatea motivatii ca Basescu?
Ne intalniseram cu Dorel Sandor, care avea si el matrici analitice... Nu stiu eu... limba lui... Stia conjunctia celorlalti candidati, punctele tari, punctele slabe. In 2004, in turul doi la locale, am facut un spot cu Basescu si cu Stolojan. Foarte fain a fost, si a prins, pe amandoi i-am simtit, erau energie, venind spre camera si enumerand orasele in care erau candidati ai Aliantei in turul doi. Atunci ne-a zis domnul Stolojan sa venim sa lucram cu el din iunie. Si am fost cu ochii pe el, sa-l vedem, sa-l simtim. Ne-am mai intalnit. Ce am descoperit la Stolojan - aveam doua directii pregatite si incepuseram sa le lucram - un bun-simt extraordinar...

Intr-o competitie electorala s-ar putea sa strice daca esti in defensiva...
Pe mine m-a inspirat altceva, el are o forma de bunatate. Pe de o parte, bun- simt, cumsecadenie, dar in acelasi timp si o forma de hotarare, justete. Asa mi-am si adus aminte, apropo de studiile mele, ca Dumnezeu e bun, dar si drept, si exact pe asta voiam sa mergem. El are stilul asta de a fi bun cand e cazul sa fie bun si drept cand e cazul sa fie drept. Deci urmau sa se intample niste lucruri.

Campania pentru locale de acum a fost o imitatie perfecta a celeilalte: Piedone a dorit sa se raporteze la campania lui Basescu, Vanghelie si-a facut spoturi si afise, panotaj stradal incercand sa parodieze sau sa preia ce-i convenea. Nu va simtiti asa, cumva... plagiati?
Eu ma simt mandru, inseamna ca am venit si am comunicat lucrurile altfel, chiar ieri am fost invitat la Olimpiadele Comunicarii sa le vorbesc studentilor despre modele de produse politice, strategii si am spus ca nu exista modele, nu exista sabloane, nu exista retete pentru ca omul, brandul asta activ, are amprente, si atunci el este cel care genereaza campania, el trebuie sa te inspire. Daca nu te inspira inseamna ca ori el este steril, ori tu nu ai deschisi receptorii.
Eu cred asa, cati oameni politici sunt, atatea tipuri de strategii se pot face. Si la croitor te duci sa-ti faci haina... Iar Basescu a preluat din ideile noastre de comunicare, evident, noi preluand ceea ce avea el de comunicat. Deci el a spus: vreau sa fac asta. La campania lui Basescu pentru locale a fost o ultima intrebare pe care am pus-o dupa un brief de o jumatate de ora: „Domnule Basescu, va intreb sincer, ce faceti daca nu iese Consiliul?" „Imi dau demisia!" „Deci, daca dumneavoastra iesiti, si nu iese..." „Da, nu mai vreau alti patru ani de scandal!" „Deci e ori-ori. Da?" „Da!" A fost foare simplu; candidatul ne-a spus foarte clar ce vrea sa faca. „Imi dati voie sa ma folosesc?" „Da!" Am gasit-o din prima, ce s-o mai titiresti, s-o mai iei, s-o potrivesti? Asta e! Si in tot timpul campaniei, noi am stiut incotro ne indreptam pentru ca noi am scos „totul sau nimic" in ultima saptamana, mai aparea din cand in cand cuvantul „totul", am mai fezandat pe ideea aia.

Te-a platit domnul Videanu in marmura?
Bugetul e foarte mic... El a spus de la inceput ca e o campanie de doua saptamani, nu prea ai timp sa faci strategii si cine stie ce lucruri, stiam ca dezinteresul era maxim. Conjunctura politica il punea intr-o postura relativ aroganta. Basescu, era clar, l-a vrut, cu guvernul in spate, cu Consiliul... Cred ca si Maica Tereza ar fi parut aroganta din aceasta postura. Pentru ca el venea dintr-o pozitie in care avea toti asii. Mai, tu oricum castigi! Si cred ca - si nu e o credinta asa, empirica, am vazut si din focus grupuri si din sondaje - multi nu au venit la vot pentru ca li s-a parut absolut normal sa fie Videanu. Oricum iese...

Si daca nu iesea?
Cei mai multi au zis: in cel mai rau caz, merg in turul doi. Era o chestie normala sa castige: a fost in campanie, stia programele, tot scandalul, cum e sa ai un altfel de Consiliu. De asta noi am si mers pe aceasta idee: Consiliul asteapta, el vine si face. A fost simplu. Si, ca sa-ti raspund la intrebarea cu banii, a platit pana la ultimul leu. A avut un buget de patru ori mai mic decat al lui Basescu la primarie.

Cum e trecerea de la situatia in care speculezi, pana la urma, anumite defecte, anumite asperitati ale unui candidat, la situatia in care candidatul e foarte ofertant: e ca un actor de cinema, are o familie frumoasa, are o functie in guvern, mai are si Consiliul de partea lui, si totusi poti sa risti sa nu castige, pentru ca se poate ivi si aceasta situatie?
El era foarte increzator in sansele lui. Ar putea exista oricand ceva, nu stiu ce, si sa pierzi. Pana la urma, depinzi de oameni, sunt foarte multi, relativitatea e clara... Legat de candidatura lui Adriean, cred - si mi-am dat seama de la inceput ca decizia politica a fost corecta - ca era cea mai potrivita persoana pentru ce urmeaza sa faca la primarie. De ce? Pentru ca acum, avandu-i pe toti, nu mai trebuia decat un om care sa fie echilibrat, deschis, un om care sa faca echipa cu oamenii. Poate ca asta ar fi defectul lui Basescu: el stie sa conduca o echipa, nu stiu cat stie sa faca o echipa cu oamenii.

E lider si in baie...
E lider tot timpul, e deasupra tuturor, fara doar si poate. Cred ca are ceva ce i se potriveste cel mai bine. Intorcandu-ma la Adriean, dandu-mi seama ca este cea mai potrivita solutie pentru contextul dat, n-aveam decat sa mergem in aceasta directie, sa comunicam asta. Am avut initial alta directie. Pornisem de la el, il cunosc bine si stiu ce poate sa faca. Am fost putin dezamagit pentru ca nu prea a fost el in emisiunile de televiziune.

E emotiv de obicei?
El a fost afectat cumva de o neimplinire a faptului ca a promis ce a promis, a propus ca el sa intre in aceasta cursa dupa ce se termina negocierile cu FMI. Si el a avut aceasta neimplinire personala. Domnule, am zis ca fac aceasta treaba la guvern si n-am facut-o. Insa a avut, in acelasi timp, intelepciunea de a nu se bloca in asta, in sensul ca, in momentul in care celalalt stie ca tu ti-ai propus un obiectiv in negocieri, il negociezi, deja ai pierdut.

Si cu bricheta, „din primul foc", cum a fost?
Adica din primul tur... Cu riscul de a fi considerati aroganti: Consiliul asteapta. E un lucru care nu-i mai da celuilalt nici un instrument: domnule, nu esti dorit aici. Tot Consiliul, adica toata echipa, il asteapta pe Videanu. La care el spune: vin si fac. Vine imediat si a venit din primul tur, dar si fac, de la care a venit „care face".

Nu de la „care este"?
Si de la asta - e cu dublu sens. Am ramas impresionat de cat de bine si de degajat a iesit sedinta foto si cand am vazut imaginea cu el am stat si ne-am gandit cu totii: imaginea asta nu are nevoie de slogan, imaginea transmite ea singura. Ii convinseseram si pe politicieni sa accepte sa fie prima campanie in care aparea doar imaginea individului, fara nimic altceva, doar sigla cu D.A. Insa trebuia lipit numele lui Videanu de imagine, si asa a aparut „Videanu care face".

L-ai trimis pe domnul Basescu la Cotroceni, pe domnul Videanu la primarie, cum traiesti cu atatea succese?
Habar nu am cum se fac campaniile in strainatate. Cert este ca in Romania am reusit sa facem niste campanii din care, din pacate, ceilalti nu au inteles ca arata asa pentru ca asa arata candidatii, asta au ei de spus. Nu poti sa vii sa pui parchet la primarie pentru ca asa a facut Basescu acum cinci ani, si a zis „vin la primarie". Nu poti sa iei spotul - si il vom da in judecata pe Vanghelie - spotul cu pantoful sau cu geanta, era chiar pantoful lui Basescu. Si m-am enervat groaznic! Cum sa iei tu, gunoiule, cum sa iei tu pantoful, era chiar pantoful presedintelui, exact fotografiile alea le-a luat si le-a facut spot. O sa-l dau in judecata, o data pentru drepturi de autor, si probabil ca Alianta il va da in judecata pentru ca i-a prejudiciat imaginea, pe un produs pe care e proprietarul respectivului concept.

Nu te plictisesti acum, dupa asa o perioada palpitanta?
Sunt tata, in primul rand, si acum doi ani stateam cu sotia si ne minunam cat de mult sunt manipulati copiii de televizor si computer si cat de putin sunt atrasi de scris si citit. Atunci mi-a venit ideea de a face un post de radio pentru copii. De ce si cum am observat asta? Ma uitam la Maria, care asculta o poveste, Alba ca Zapada, avea doi ani. La un moment dat, a spus: mama, Alba ca Zapada are ochii albastri. De unde stii? Asa m-am gandit eu. Pentru noi a contat observatia ca ascultatul dezvolta imaginatia. Am fost mobilizati sa ne dam seama ca televiziunea te manipuleaza suta la suta, pe cand cititul si ascultatul te fac sa-ti imaginezi, sa intri intr-o stare... Si atunci ne-a venit ideea unui post de radio pentru copii. Intamplator, inainte de alegeri, CNA a scos vreo opt licente si ne-am dus si noi sa ne batem cu morile de vant (erau marile trusturi care voiau licente). Norocul a fost ca am dat acolo peste parinti si peste oameni care nu au pus alte interese deasupra pentru ca au zis ca facem un lucru bun, si Ralu Filip. Asa ca anul acesta vom face un post de radio „Iti-biti", e testat numele, si am aflat ca ar fi, poate nu chiar primul din lume, mai este ceva in State, pe Internet, dar la noi Internetul nu este prea popular. Vom avea o lume pentru copii, va fi ca o joaca. Ne gandeam sa facem chiar si un aparat pe frecventa unica, branduit „Iti-biti", sa-l aiba copilul, sa fie el in lumea lui...