După mai bine de 20 de ani de capitalism, puţini sunt antreprenorii care, pornind în afaceri de la zero, s-au concentrat pe o anumită nişă, şi-au canalizat resursele şi au reuşit să performeze pe segmentul respectiv fără a avea, cel puţin până acum, intenţia de a vinde.
Mediul privat românesc, aşa cum s-a dezvoltat du­pă 1990, are multe po­­veşti de spus. Sunt fir­me care au reuşit să se extindă, dar al căror model de business a eşuat, sunt altele care nu s-au putut adapta unui mediu economic cu le­gături prea strânse cu politicul sau cu apa­ratul birocratic. Sunt mulţi care au prosperat de pe urma re­laţiilor cu sta­tul sau au cumpărat ac­tive din pa­trimoniul public pe bani de ni­mic, aşa cum sunt şi an­treprenori care au dezvoltat afaceri de succes pentru ca apoi să le vân­dă investitorilor străini.

În schimb, mult mai rare sunt a­facerile care au pornit la drum nu­mai cu capitalul uman al antrepre­no­rilor, dar prin ambiţie şi tenacita­te au reuşit să construiască business-uri solide. Astfel de afaceri, fie că de­vin sau nu lideri de piaţă, re­pre­zintă cheia dezvoltării unui me­diu de business sănătos.

Business după model nemţesc
Fraţii Szasz din Târgu-Mureş au pornit în 1996 cu Renania business-ul cu echipamente pentru protecţia muncii. Cochetând şi cu alte idei de afaceri, cei doi fraţi au început să im­porte articole de la o firmă germană după care, simţind poten­ţia­lul pie­ţei, şi-au diversificat portofoliul. „O­portunităţi există şi vor exista me­reu. Acum 15 ani ne-am în­tâlnit cu o astfel de oportunitate şi nu am lă-
sat-o să treacă pe lângă noi. Am ales să ne concentrăm pe un singur lu­cru, astfel încât să-l facem foarte bi­ne”, a declarat pentru SFin Orlando Szasz, directorul general al Renania.
Acum firma distribuie peste 1.000 de articole şi importă din Chi­na îm­brăcăminte de protecţie sub propriile mărci. O altă firmă des­prinsă din Renania, condusă de ce­lălalt frate, Ro­land Szasz, produce e­chipamente de protecţie pentru lu­crul la înăl­ţi­me, mai mult de ju­mă­tate din producţie fiind exportată în Europa de Vest, în special în Ger­mania.
Deşi e lider de piaţă şi este pre­zent în toată ţara, directorul Rena­nia se gândeşte să-şi crească şi mai mult cota de piaţă. Cei doi fraţi, care au primit oferte de vânzare înainte de criză, se consideră încă prea ataşaţi emoţional de afacere pentru a face acest pas.

Cât mai puţine afaceri cu statul
Patru cercetători de la Institutul de Protecţia Plantelor au decis să în­ceapă afacerile pe cont propriu în 1990, înfiinţând firma Alcedo. Au în­ceput de jos, realizând tratamente pentru agricultorii cu suprafeţe mici şi deratizări în Bucureşti. Abia în 1991 au avut bani să cumpere pri­mul camion de pesticide. Iniţial cum­părau produse de protecţia plan­telor de la fabricile româneşti, dar cu timpul acestea au fost închise, astfel că s-au axat pe importuri. În 1997, Alcedo era deja lider de piaţă, potrivit lui Nicolae Săndulescu, pre­şedintele companiei şi unul dintre cei patru acţionari.
În 2000, Alcedo a deschis propria fabrică, unde produce pesticide în co­­­laborare cu unii dintre cei mai im­por­tanţi producători mondiali. Fa­bri­ca, în care s-au investit în total a­proa­pe 10 milioane de euro, acoperă cir­ca 20% din vânzările de pe plan intern ale firmei şi livrează şi pentru export, în special pentru ţările vecine.
Strategia companiei a fost guvernată de prudenţă. Firma s-a ferit să împrumute bani, primul credit fiind contractat abia prin 2000. Totodată, acţionarii nu au luat dividende de­cât după zece ani de la înfiinţare. „Nu am lucrat cu statul sau, dacă s-a întâmplat, a fost nesemnificativ, sub 2-3% din cifra de afaceri. Totodată, nici n-am cumpărat nimic de la stat. Asta consider că ne-a prins bine în final”, a spus preşedintele Alcedo.

Învingători în lupta cu multinaţionalele
Afacerea Dedeman a fraţilor Pa­văl a început cu o reţea de mici ma­ga­zine cu articole de amenajări interioare în Bacău şi zona Moldovei. Pri­mul magazin mai mare a fost deschis în 2003, la Suceava, şi avea o suprafaţă de 3.500 de metri pătraţi. Unitatea încă mai există, dar supra­faţa a fost extinsă de două ori. „Până atunci au trecut însă alţi zece ani în care a trebuit să acumulăm şi resur­se, şi experienţă”, a declarat preşe­din­tele companiei, Dragoş Pavăl.
Dedeman a ajuns lider în retailul de bricolaj, devansând multinaţio­na­­le prezente de mulţi ani în Ro­mâ­nia, continuarea extinderii după de­clanşarea crizei fiind cea care a dus firma românească în această poziţie. „Condiţiile de piaţă au fost aceleaşi pentru toţi, însă noi am abordat di­fe­rit lucrurile pentru că suntem ro­mâni, trăim aici şi avem mai multă încredere în această piaţă. Dacă am fi îngheţat investiţiile, acum am fi fost în situaţia concurenţilor noştri”, a mai spus Pavăl.
Până la sfârşitul lunii Dedeman va avea 23 de magazine. Pe termen lung, obiectivul lui Dragoş Pavăl este o cât mai bună acoperire a teritoriului României, astfel încât să existe un magazin în fiecare judeţ şi în fiecare punct cardinal al Capitalei, ceea ce înseamnă o reţea de circa 45 de uni­tăţi comerciale.
Deşi a primit oferte, Pavăl nu pa­re interesat să vândă afacerea. „Am primit oferte, însă nu aprofundăm discuţiile pentru că nu ne in­te­re­sea­ză să vindem. Vrem să păstrăm afa­ce­rea pentru că s-ar pune problema ce vom face de-a doua zi. Altfel, am ajunge în situaţia celor care cum­pă­ră, care încearcă să-şi plaseze în ceva banii”, a mai spus omul de afaceri.

Afacerile de familie în Germania
Deşi ţara este cunoscută în special pentru marii producători din industria auto sau de echipamente industriale, adevăratul motor al economiei germane îl constituie aşa-numitul mittelstand, reprezentat de circa trei milioane de întreprinderi mici şi mijlocii care angajează peste două treimi din forţa de muncă a Germaniei, deţinând totodată o pondere importantă din exporturi.
Astfel de firme, multe din ele afaceri de familie, s-au specializat în domenii extrem de precise, unde cu greu pot fi concurate pe plan mondial. Dacă există o anumită operaţiune care poate fi făcută numai cu un anumit echipament, cu siguranţă acesta se produce undeva într-un oraş din Germania.
Plutonul afacerilor nemţeşti specializate, care mai sunt numite şi „campionii din umbră”, este vast şi cuprinde companii precum Kärcher (aspiratoare şi sisteme de curăţare sub presiune), Leitz (unelte pentru prelucrarea lemnului), Webasto (sisteme auxiliare de încălzire şi trape pentru maşini), Hauni (linii de producţie pentru industria tutunului) sau Kugler-Womako (linii de producţie pentru tipărirea paşapoartelor).
Aceste afaceri, caracterizate de atenţia deosebită la detalii şi de prudenţă financiară, au putut nu doar să reziste, ci şi să se dezvolte ca urmare a unui sistem educaţional ce pune accentul pe şcolile de meserii.