Trei sferturi din români nu au încredere în preşedintele Traian Băsescu şi în premierul Emil Boc, în timp ce numai 1 din 10 români declară că are multă, foarte multă sau încredere totală în actuala putere. Potrivit unui sondaj Avangarde, 75% din români susţin că nu au deloc încredere în şeful statului, în timp ce 6 procente din respondenţi susţin că au puţină, respectiv foarte puţină încredere în actualul preşedinte. Mai mult, 80% din românii care au răspuns sondajului Avangarde susţin că există motive întemeiate ca preşedintele Traian Băsescu să fie suspendat.
Pe de altă parte, potrivit studiului Avangarde, doar 9% din românii chestionaţi consideră că România merge într-o direcţie bună. Totodată, 33% s-au declarat preocupaţi de locul de muncă, în timp ce 32% din cei chestionaţi spun că sunt preocupaţi de preţurile mari. Aceasta este starea de spirit a românilor la începutul lui aprilie, lună ce ar trebui să marcheze, potrivit premierului Boc, ieşirea din recesiune, chiar dacă ulterior declaraţiei ferme a existat o extindere a termenului până pe data de 13 mai, dată la care Institutul Naţional de Statistică va face publice prognozele oficiale.
Emil Boc a fost ridiculizat de mai toţi analiştii şi comentatorii economici din cauza declaraţiei sale entuziaste, în care prezicea sfârşitul crizei. Pardon, recesiunii. Şi premierul încurcă termenii, nu-i este foarte clar ce este o criză şi cu ce se mănâncă o recesiune. De altfel, nu asta este de condamnat la premier - inabilitatea economică -, de înţeles neavând studii de specialitate, ci faptul că nu ţine seama de sfaturile celor care au mai multă ştiinţă de carte decât el şi miniştrii lui la un loc.
Aroganţa celor de la putere faţă de mediul de afaceri, faţă de observatorii titraţi ai mediului economic şi chiar în raport cu experienţele ţărilor care au făcut faţă cu succes crizei nu are asemănare. Politic, actuala putere va fi sancţionată de electorat. Dar economic cine va plăti factura incompetenţei în administrarea ţării? Cine va da socoteală pentru greşelile elementare de economie sau pentru lipsa unor decizii ferme acolo unde ele se impuneau?
Singurele două măsuri anti-criză demne de luat în seamă ale actualei echipe guvernamentale sunt programul „Rabla” şi... agricultura. Dar vremea favorabilă, care nu a mai distrus culturile ca în alţi ani, îi aparţine Celui de Sus, şi nu celui din Cluj, aşa cum lesne se poate observa. Tot membri din staff-ul guvernamental laudă în toate apariţiile media exporturile care ar merge „incredibil de bine”. Corect! Numai că ei nu continuă fraza, pentru a avea o imagine completă a fenomenului. Executivul nu are niciun merit pentru că exporturile zbârnâie. Totul se datorează multinaţionalelor care au produs pentru pieţele din Europa, redeschise după ieşirea din recesiune. Guvernul nostru nu a mişcat un deget pentru ca economia să meargă mai bine, ci doar a tăiat otova cheltuielile - sărăcind românii - şi fără a opri hemoragia bugetară în domenii în care se poate face economie, pentru că risipa este la ea acasă: mă refer la investiţii care nu sunt urgente şi care, pe timp de criză, pot fi considerate lux, chiar excentricităţi.
Ţările europene care au învins criza au ştiut să ia la timp măsuri fiscale necesare într-o astfel de perioadă. De exemplu, în Austria au avut loc reduceri de impozite pe profit pentru cei care îl reinvestesc în afacerea pe care o deţin, aplicarea unei deprecieri accelerate la costurile de achiziţie a activelor tangibile, oferirea de prime pentru proprietarii de maşini care doresc să achiziţioneze automobile noi. Şi Bulgaria s-a orientat şi a aplicat scutirea de impozit pe profit, pentru o perioadă de cinci ani, pentru acele companii care investesc în regiunile defavorizate, deducerea impozitelor pentru familiile tinere ce plătesc rate la creditele imobiliare, scutiri de la plata TVA pentru o serie de situaţii prestabilite. În Cehia s-a redus nivelul impozitului pe venit al companiilor, s-a micşorat rata asigurărilor de sănătate pentru angajaţi şi angajatori. Ungaria e cunoscută pentru trecerea de la impozitarea pe venituri la cea pe consum şi reducerea impozitelor pe salarii.
Afirmaţia că toată planeta este în criză, vânturată ca un scut de guvernanţii noştri, este corectă. Ce uită cu premeditare să recunoască este faptul că toate ţările au ieşit din recesiune, cu cifre de minimum 1-2% creştere economică, numai noi organizăm fieste la Palatul Victoria pentru o forţată, chinuită, ridicolă creştere de 0 virgulă un pic la sută.
