Criza alimentară: explicaţii, implicaţii, perspective

Alături de creşterea rapidă a populaţiei (cu 70-80 de milioane de indivizi pe an, urmând ca în 2050 să se ajungă la 9 mili­arde de pă­mânteni), folosirea tot mai mult a producţiei agricole în alte scopuri, precum obţinerea de carburanţi, sporirea nivelului de trai şi diversificarea nevoilor de hrană (adăugarea a nu­mai 10 g de orez pe zi la porţia unui indian ar reprezenta 3,6 milioane de tone suplimen­tare pe an), schim­bările climatice reprezintă o cauză prin­cipală a crizei alimentare glo­bale, afla­tă abia la începuturile sale. Fără noi te­h­nologii şi măsuri ample de adaptare la mo­­dificările rapide şi radicale ale mediului eco­climatic, producţia de grâu, porumb sau orez se va reduce, peste 4 decenii, cu aproxi­mativ 30%, iar preţurile vor creşte de 2-3 ori.
În România, pentru perioada de până în 2030, în condiţiile distrugerii sistemului na­ţional de irigaţii şi amenajări funciare, şi ale ab­senţei unor măsuri de redresare în do­me­niu, precum şi ale creşterii tempera­tu­rii luna­re medii a aerului cu peste 1ºC, ari­dizarea solurilor va afecta grav 10 judeţe - din Banat, Oltenia, estul Munteniei, Do­bro­gea şi sudul Mol­dovei -, ducând la reduce­rea cu 40% a pro­ducţiei cerealiere.
Ridicarea temperaturilor medii anuale cu 1,5ºC (±0,4ºC) în 2050 va accentua fe­no­me­nul, iar un spor al temperaturilor me­dii ale aerului de 3,1ºC (±0,7ºC) în orizontul tem­poral 2071-2100 va avea un im­pact de­vastator. Conform prognozelor, pes­te 30% din teritoriul ţării va fi afectat de de­şertificare şi circa 38% de aridizare accentuată, care vor îngloba toate câmpiile ţării, peste 85% din zona de dealuri şi aproape 20% din zona premontană şi montană joasă. Asemenea medii anuale vor perturba major distribuţia pe altitudine a etajelor de vegetaţie din Car­paţi, în sensul creşterii li­mi­tei superioare a molidului cu 600 m, cu dispariţia treptată a etajelor sub­alpine (jnea­păn) şi alpine. Pro­duc­tivita­tea maxi­mă a pădurilor şi pajiştilor naturale, în pre­zent situată la 1.000-1.200 m, se va ridica la 1.600-1.800 m altitudine.
Fragilitatea agriculturii mondiale este atesta­tă şi de tendinţa crescândă de acaparare de terenuri agricole de state ori multi­na­ţionale; e vorba nu numai de dezvolta­rea produc­ţii­lor industriale, ci şi de secu­ri­zarea apro­vi-zio­nării alimentare a ţărilor cu agricultură sla­bă sau în scopuri speculative. Securitatea alimenta­ră şi suveranita­tea agricolă au re­ve­nit în ac­tua­litate. Pentru România, în 2012 va ex­­pira termenul în care, potrivit Tra­tatului de a­de­rare la UE, se pot impune restricţii achi­zi­ţio­nării de tere­nuri de către străini, după care se impune optarea pentru alte măsuri de a­si­gurare a se­curităţii naţionale agro-alimentare.
Pentru satisfacerea nevoilor alimentare ale planetei, specialiştii propun reformarea mo­dului actual de producţie agricolă şi tran­sfor­marea lui în agroecologie, adică unul care să favorizeze dezvoltarea unei agri­culturi bazate pe policultură, care să utilizeze seminţe tra­di­ţionale, biopesticide şi îngrăşăminte orga­ni­ce, să lupte împotriva speciilor invazive şi să promoveze fertilizarea solurilor.
Acum suntem încă la stadiul primelor semne ale crizei alimentare globale; modul cum o vom traversa şi cu ce costuri depin­de mai ales de fiecare ţară. Pentru Româ­nia, miza agricolă este şi mai importantă, fiind singura şansă a supravieţuirii eco­no­miei naţionale.