Dom’le, mă crezi tâmpit? Îţi par idiot? Ai senzaţia că n-am niciun pic de discernământ? Presupui că am suferit o gravă operaţie pe creier în urma căreia mai am foarte puţin din el? Crezi că-s prost, idiot, stupid, legat la ochi şi lovit cu leuca?
Nu sunt întrebări retorice. Sunt întrebările care trebuie bifate cu „DA” pentru a vă putea considera consumatori de presă în România. Sunt întrebările la care azi jurnaliştii* speră să găsească răspunsuri pozitive la un număr cât mai mare de oameni, pe care să-l vândă apoi pe bani buni sub numele generic de „rating”.
Cazul în discuţie: 19 martie. Sâmbăta trecută. Dezastrul iminent a fost anunţat de absolut toate publicaţiile din România. Inclusiv de cele quality. Iată cum sună ceea ce noi am ajuns să numim jurnalism: „Efecte catastrofale asupra omenirii”, „Cutremur pe 19 martie”, „Pe 19 martie Luna va declanşa cutremure, erupţii vulcanice sau schimbări climatice”.
Las la o parte că jurnalistul peştelui de sticlă de pe televizorul spart nu ştie ce-i aia schimbare climatică. Accept că titlul are rolul de a atrage cititorul spre un mic şi eficient preinfarct. Pot să înţeleg că ştacheta e sus zilele astea, după ce 1.000 de experţi au imitat în direct, din buze, sirena pompierilor, apropo de apocalipsa radioactivă. Dar nu pot să accept să livrăm oamenilor, fără să clipim, o găleată de spaime fără nicio bază în realitate. Fără nicio bază. Repet: titlurile n-au nicio bază în realitate. E minciună cu bună ştiinţă şi, mai ales şi mai grav, e minciună verificabilă în două zile. Când citiţi rândurile astea veţi şti că nu e vorba decât de tâmpenii.
Fireşte, spaima cea mai mare e tot a jurnaliştilor. La titlurile astea s-a ajuns pentru că ziarele nu vor să rămână în urmă în competiţia naţională „Înspăimântarea României”, lansată de bloguri şi post-uri pe Facebook ale diverşilor psihopaţi pe care alţi cetăţeni slabi de înger îi iau drept lideri de opinie. Presa, în scădere de cititori şi diluţie de rating, caută ceea ce vede că merge la prostime: vestea care te face să te scapi pe tine. După care te poţi şterge, tot cu ea.
Însă e o mică problemă aici: jurnalistul ăsta model nou pare că nu înţelege de fapt de ce îşi pierde publicul: tocmai din cauza unor titluri ca acesta. Pentru că şi azi, şi mâine şi mereu, ziarele offline şi online vor vinde, fundamental, două lucruri: veşti şi credibilitate.
Sau eu sunt pe dinafară şi azi oamenii o să cumpere din nou ziarul, să afle de uraganul de 1 aprilie?
*jurnalist: persoană care merge la serviciu cu scopul ca noi să mergem mai apoi la psihiatru.
