Creditele acordate cu lejeritate în urmă cu patru-cinci ani, scăderea veniturilor şi creşterea ratelor la o parte din împrumuturile în derulare au umplut bilanţurile băncilor de credite restante. Finanţatorii externalizează activitatea de recuperare a ratelor restante unor firme specializate. În acelaşi timp, băncile vând acestor firme portofolii de credite neperformante, operaţiune care diminuează sumele blocate în provizioane şi face ca bilanţurile să arate mai bine.
Volumul creanţelor cesiona­te de bănci firmelor de re­cuperare a crescut în ulti­mii doi ani, iar firmele ca­re fac astfel de achiziţii anticipează că acesta se va majora şi în 2011.
„S-a observat o creştere a valorii portofoliilor vândute de către bănci în 2009-2010, comparativ cu anul 2008, din cauza faptului că, după cri­za financiară, tot mai multe per­soa­ne fizice, dar şi companii nu şi-au mai putut achita ratele la cre­dite. Estimăm că băncile vor conti­nua să vândă un volum mare de cazuri şi în 2011 şi previzionăm o creştere a a­cestei valori cu aproximativ 10% comparativ cu 2010”, a­fir­mă directorul general al EOS KSI, Georg Kovacs.
Oficialul unei alte firme specia­li­zate în recuperarea de creanţe vede o tendinţă identică. „Volumele de creanţe externalizate de bănci că­tre firmele specializate vor scă­dea, în schimb cele vândute vor mai creşte”, afirmă directorul gene­ral al Top Factoring, Cătălin Neagu.
Reprezentanţii EOS KSI afirmă că sunt lideri pe piaţa colectării de creanţe, iar cei ai Top Factoring sus­ţin că se află pe locul al treilea din punctul de vedere al valorii de­bite­lor pe  care încearcă să le recupereze.
Firmele de pe această piaţă au două linii de afaceri principale: recuperarea restanţelor persoanelor fi­zi­ce sau juri­dice la bănci, companii de telefonie sau utilităţi, respectiv cum­pă­rarea de portofolii de cre­anţe şi de recuperare a acestora.

Preţ de achiziţie în scădere
În 2010 valoarea creanţelor cum­părate de firmele specializate a fost de peste 350 de milioane de euro, cu 13% mai mică decât valoarea celor vândute în 2009, an în care aceasta s-a ridicat la aproximativ 400 de mili­oane de euro, potrivit re­prezentan­ţilor Coface România, ­unul dintre cei mai cunoscuţi ju­cători de pe a­ceastă piaţă. În ulti­mii ani, preţul acestor portofolii a scăzut. „Dacă în 2009 vorbeam de un preţ de achi­ziţie cuprins între 7 şi 10% (din va­loarea nominală - n.r.), în 2010 preţul de achiziţie a scăzut, fiind cuprins între 5 şi 7%”, afirmă oficialii Coface. „După a doua ju­mătate a anului 2008, preţul portofoliilor de credite neperformante a început să scadă, de la aproximativ 25% din valoarea nominală, ajun­gând în 2009-2010 la nivelul de 5-8%”, spune şi Georg Kovacs. El consideră că preţul va ră­mâne la ace­laşi nivel în 2011. Băncile vând portofoliile de credite neper­for­man­te pentru a-şi curăţa bilanţu-rile. Un alt efect pozitiv al unei astfel de decizii este eliberarea provi­zioa­nelor constituite pentru acope­rirea pierderilor provocate de îm­pru­mu­turile din respectivele por­to­folii.
Preţurile acestor portofolii au scă­zut pe măsură ce s-au manifestat efectele crizei. Valoarea restan­ţelor la rambursarea împrumutu­ri­lor, dar şi cea a provizioanelor constituite de bănci pentru a acoperi poten­ţialele pierderi din neram­bur­sarea creditelor au crescut constant. Su­mele neplătite la timp pentru ratele contractate de persoanele fizice erau de 5,48 miliarde de lei la sfârşitul lui 2010, de 5,6 ori mai mari decât în urmă cu doi ani, p­o­trivit datelor raportate de finanţa­tori la Biroul de Credit. În aceeaşi perioadă, provi­zioa­nele băncilor s-au triplat, ajun­gând la 23,5 miliar­de de lei la sfâr­şitul anului trecut. 

Totul se negociază
Înainte de a vinde creditele ne­performante firmelor specializate în recuperarea de creanţe, băncile le declară scadente anticipat. Pen­tru restanţieri, acest lucru înseam­nă că datoria ar trebui plătită imediat. „În această situaţie, debitorul trebuie să contacteze noul proprietar al debitului şi să negocieze cu acesta noile termene de plată. Con­diţiile de plată depind de mai mulţi factori, cum ar fi: tipul de contract de credit, valoa­rea sumei de rambursat, vechimea cazului etc.”, ex­plică directorul gene­ral EOS KSI. Dacă oficialii Coface afirmă că perioada medie de timp acordată rău-platnicilor pentru plata acestor datorii este între şase luni şi un an, reprezentantul Top Factoring susţi­ne că aceasta poate ajunge pînă la şapte ani în cazul debitelor de peste 10.000 de euro. „În momentul de faţă, strategia noastră este să co­lec­tăm sume cât de mici, doar ca să colectăm. Am ajuns să facem angajamente de plată pe cinci-şapte ani”, spune Cătălin Neagu. Numă­rul plăţi­lor eşalonate pe o perioadă atât de mare reprezintă însă mai puţin de 10% din total. Potrivit lui Neagu, pentru 65-70% din datoriile care urmea­ză să fie plătite eşalonat în urma ne­gocierilor se acordă termene de pâ­nă la un an, însă în aceste cazuri su­mele datorate sunt mai mici de 2.000 de euro. „La o va­loare medie de peste 5.000 de euro a unei crean­ţe, un debitor nu poate plăti în mai puţin de 5-6 ani. Dacă vrem să co­lectăm toate sumele acestea într-un an, ne îmbătăm cu apă rece. Din acest motiv, încercăm să găsim solu­ţii împreună cu ei”, afirmă oficialul Top Factoring.
Mult mai important, valoarea su­melor pe care rău-platnicii ur­mea­ză să le achite firmelor care le-au cum­părat creditele se poate ne­gocia. Cea mai mare parte a crean­ţelor cesio­nate de instituţiile de credit este formată din penalităţile percepute pentru neplata la timp a ratelor. Una dintre explicaţii este că majoritatea creditelor vândute de băncile de pe piaţa autohtonă a­veau ratele neplă­tite de mai bine de un an.
Datoriile neplătite pot fi recupe­rate însă prin reţinerea a o treime din venituri sau prin executarea silită a bunurilor deţinute de contractanţii creditelor, după obţine­rea unei decizii judecătoreşti.