Vremea favorabilă a fost singura „măsură“ anti-criză cu efecte în economie, titrează Financiarul/Fin.ro. Nu este doar un titlu bun al celui mai dinamic cotidian, dar şi portal de business, ci realitatea crudă pe care tot românul o simte, mai puţin românii de la guvernare. Cei aflaţi în „funcţii înalte”, ca să-l citez pe procurorul de caz în procesul vameşului Costea - care spunea că nici ei, anchetatorii, nu se aşteptau ca iţele încurcate ale afacerii cu şpaga din vămi să ajungă atât de departe, la celebrele persoane cu „funcţii înalte” -, nu au timp, atenţie, interes pentru a afla, cu sinceritate, cum trăiesc românii de doi ani mai ales, dar în special după amputările de salarii şi scăderea dramatică a puterii de cumpărare.
De o săptămână auzim doar mesaje optimiste care ne obligă să luăm o porţie mare de inconştienţă şi să ne repetăm în faţa oglinzii, până memorăm - şi, prin în-văţare pe de rost, să ne şi convingem singuri - că de pe 31 martie ieşim cu toţii, buluc, din criză. Atât la nivel naţional, cât şi individual pentru că nimeni nu s-a obosit să facă o diferenţă între o definiţie statistică privind stoparea, două trimestre, a căderii economice şi relaxarea financiară pe care cu toţii ar trebui să o simţim, nu să ne fie vârâtă pe gât ca politică naţională de îndoctrinare. Azi „serviţi” la micul dejun bunăstare cu lapte, la prânz prosperitate pe pâine, iar la cină sufleu de fericire. Un meniu convenabil pentru actualii guvernanţi, film SF pentru majoritatea românilor. Revenind la prima afirmaţie, cea mai eficientă măsură anti-criză din 2010 a fost dată de condiţiile climaterice. Acestea au favorizat producţii agricole bune, creşterea cea mai mare din agricultură, silvicultură şi piscicultură (+6%) determinând, în bună parte, contracţia de doar 1,3% a PIB-ului din anul trecut. De altfel, la începutul anului trecut, fostul ministru al agriculturii, Mihail Dumitru, spera ca, „ţinând cont de criza economică şi de resursele bugetare limitate, măcar Dumnezeu şi astrele să poată ajuta agricultura românească”.
Atunci când agricultura şi, implicit, industria alimentară funcţionau normal, aportul lor la formarea PIB-ului era de aproximativ 20%. Însă producţia agricolă şi vânzările industriei alimentare erau cu totul şi cu totul altele. În condiţiile prezente, ele nu mai pot ajuta decât în proporţie de maximum 10-12%. Şi aceasta în principal pentru că, în ultimii ani, 40% din terenurile agricole sunt necultivate, atrag atenţia specialiştii din domeniu.
Cu toate acestea, şeful Guvernului - probabil în pregătirea deciziilor politice pe care le va lua PDL-ul - încearcă disperat să ne inducă o stare de bine, un sentiment de securitate (chiar dacă nu şi alimentară), însă este ca şi cum unui surd i se cântă cea mai frumoasă simfonie compusă vreodată: efect zero.
„Ne-a trecut glonţul pe la ureche. Asta s-ar fi întâmplat dacă nu am fi luat măsurile de ajustare bugetară: ne lovea glonţul direct în plin. România are toate şansele ca la sfârşitul lunii martie să iasă din recesiune, oricât ar încerca cei de la Alianţa Socialistă să contrazică acest lucru. Am fost împreună când ne-a fost cel mai greu, acum avem şansa să dăm României creşterea economică şi sunt convins că împreună vom culege şi roadele acestor decizii“ - sunt vorbele lui Emil Boc ce au stupefiat o ţară întreagă.
Mii de oameni ies zilnic în stradă, nu mai este categorie socio-profesională care să nu fie afectată de lipsa de creativitate guvernamentală pentru depăşirea crizei, în schimb premierul apasă pe cuvinte tari, dar goale de conţinut prin care ar vrea să ne îmbete de optimism, când noi suntem deja mahmuri de drojdia sărăcirii. Un dram de luciditate nu i-ar strica nici lui, nici comunicatorilor actualei puteri care au ajuns să nu mai fie crezuţi nici de cei mai înrăiţi fani.
