Suntem o ţară a diminutivelor la superlativ. Diminutivele ne-au intrat în viaţă, în suflet, în buzunar, în calculator, în aşternuturi. Totul e în miniatură, totul e un alint, totul e o mică băşcălie. Sau măcar o băşcăliuţă.
Cum corect remarca şi preşedintele Traian Băsescu, în preambulul unor informaţii vizând Uniunea Europeană, nimic nu este sau nu pare a fi mai important în acest moment în România decât divorţul anului survenit la cinci ani după, aţi ghicit, nunta anului şi după, fireşte, botezul anului - mă refer aici la separarea dintre omul de afaceri Irinel Columbeanu şi manechinul Monica Columbeanu, precum şi la fiica lor Irina, ajunsă subiect de dispută publică.
Şi pentru ca acest subiect să acapareze întreaga suflare, nu doar pe cea mondenă, a fost de ajuns ca, în afara comentariilor licenţioase în legătură cu acest cuplu avid de expunere mediatică, să apară şi o acuzaţie împotriva justiţiei, făcută de omul de afaceri, în faţa tribunalului din Buftea.
Pe scurt, pentru că altul e subiectul aici, omul de afaceri a aflat din presă că se va judeca în regim de urgenţă o ordonanţă preşedinţială prin care mama cere custodia temporară a fetiţei, până la pronunţarea divorţului. Motiv pentru omul de afaceri să acuze Judecătoria Buftea, deci parte a justiţiei române, de „blat” cu avocata doamnei Columbeanu. Nimic despre aspectul monden al evenimentului, nu suntem specialişti, ci e interesant, în continuare, cum va evolua prin prismă financiară şi juridică acest proces. Românii, cum spuneam, sunt avizi de astfel de ştiri care le dau palpitaţii şi îi fac să uite, un timp, de foame.
De la diminutivele care au acaparat presa - Iri şi Moni -, trecem la alte diminutive îndră-gite, dar dintr-o cu totul altă sferă: Guvi şi Vasi. Este vorba despre guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, şi consilierul său pe probleme de comunicare, Adrian Vasilescu. Căci Guvi îi spun domnului Isărescu jurnaliştii acreditaţi la Banca Centrală, cel puţin din garda veche, a debutanţilor în anii ‘90.
„Stimulaţi munca, stimulaţi munca, stimulaţi munca!“, ne-a transmis Guvi săptămâna trecută. L-au auzit câteva urechi, unele fiind ocupate cu scandalul vămilor, iar altele cu subiectul descris succint mai sus.
Nu e bine nici să strângem cureaua ca în anii ’80, nici să consumăm ca în boom-ul de dinainte de criză, mai sugerează guvernatorul BNR.
Pe lângă cele afirmate de Mugur Isărescu, aş adăuga şi necesitatea creşterii productivităţii muncii, comasarea terenurilor agricole şi mai multă disciplină în accesarea fondurilor europene. Ar fi trei soluţii care ar permite economiei să se dezvolte.
Cum Mugur Isărescu a reamintit definiţia creşterii economice - „Un produs sintetic al forţei de muncă şi productivităţii“ -, merg eu mai departe cu explorarea acestui domeniu în viziunea guvernanţilor. Mai exact, ce le scapă lor: un raport de 5 milioane de pensionari şi asistaţi social la doar 4 milioane de contribuabili. Aceştia n-ar trebui să se întrebe ce trebuie făcut pentru a stimula creşterea economică. Răspunsul este evident: încurajarea creării de noi locuri de muncă şi stimularea productivităţii.
Mai clar de-atât nici că se putea. La fel cum tot atât de limpede este de ce au fost zburaţi jurnaliştii Oana Stancu şi Adi Ursu de la Realitatea. Începuseră să incomodeze: oameni politici, oameni de afaceri, nişte cetăţeni nu tocmai calmi. Niciun politician, chiar şifonat de cei doi colegi de breaslă, nu ar trebui să doarmă liniştit şi să se bucure de răul păţit de ei, prin execuţia la care au fost supuşi: fără o presă liberă şi independentă însăşi democraţia ţării, pentru care au murit oameni, este pusă în pericol.
Azi ei, mâine alţii, poimâine cine pică strâmb vreunui potentat şi cam gata cu presa liberă de care cu toţii avem nevoie, dar nu ştiu cum să zic, parcă mai mult clasa politică prezentă şi în devenire are nevoie de o trambulină către public. Aviz amatorilor de stenograme, înregistrări fără mandat, vorbe cu multiple înţelesuri, jocuri de cuvinte, diminutive, superlative... că tot sunt la modă!
