Ştiu că „a sărbători“ din titlu se scrie cu un singur „i“. Însă după 6 ore pe zi petrecute pe Facebook începi să te dai cu majoritatea. Şi majoritatea, deşi nu mai ţine minte regulile, vrea totuşi să fie respectuoasă cu gramatica, aşa că face nişte eforturi şi mai pune câteva litere în plus, să fie...!
Un utilizator obişnuit de Facebook sau de bloguri citeşte acum în jur de 30 de minute pe zi. Minutele astea le ia de undeva: de la cărti şi ziare. Comentariul, mă rog, postul optim are undeva pe la 3-4 fraze şi e musai să conţină o provocare la alte comentarii: cu totul, un post bun poate atrage peste 100 de contribuţii.
Ei bine, asta e noua literatură! Genul epistolar s-a întors, în 200 de semne sau mai mult, cu sau fără caracter (că unii sunt postaci şi scriu la comandă), însă cu suficient conflict între personaje încât să poţi citi un thread ca pe o nuvelă. Numiţi-o Reality Literatura deocamdată, pentru că încă nu ne-am lămurit decât de un singur lucru: acest gen literar încape în canoane măcar într-o singură privinţă - anume că are un destinatar, un cititor.
E un salt în gol pentru mulţi scriitori, care nu se vor adapta acestui gen. De la povestea spusă uni-direcţional, de la ideea aşezată solid în zeci de pagini, filozofia scrisului cere acum reacţie rapidă şi atenţie distributivă: trebuie să răspunzi şi celor care te combat, şi celor care îţi sunt aproape. Ţinta e aceeaşi: să laşi în urmă, chiar efemer, ceva interesant de citit. Mijloacele sunt diferite, pentru că autorul acestui gen de literatură contributivă e ca un croitor care trebuie să facă o haină cu petice lăsate la uşă de zeci de musafiri, nu toţi bine intentionaţi, nu toţi coerenţi, nu toţi inteligenţi.
Literatura de Facebook are însă un aer de frescă socială de o autenticitate pe care niciun autor de talent n-o poate replica. Şi asta pentru că nimeni nu-şi poate imagina profunzimile minţii unui dobi-toc, nimeni nu poate replica abjecţia şi nici nu găseşti vreun autor suficient de deştept încât să-şi dea dreptate singur cu drăgălăşenia cu care reuşesc fanii paginii tale. Cu totul, melanjul poate fi prezentat ca o ciulama de noroi cu diamante, distribuită la un dozator pe care cititorul de acasă îl poate opri în orice clipă. Talentul constă în a-l face să nu vrea, şi de aceea e musai ca moderatorul să intervină la 6-7 comentarii şi să încerce să ducă discuţia acolo unde ea devine interesantă pentru majoritatea.
Acum câteva zile, cineva mi-a spus pe Facebook că discuţiile de după emisiune sunt mai interesante ca emisiunea în sine. Deşi nu m-am decis dacă ăsta e un compliment sau o critică, mi-e teamă de un lucru şi mai grav: până la urmă, discuţiile astea vor deveni chiar emisiunea! Şi cartea, şi ziarul şi, într-un fel bizar şi complet neaşteptat, chiar viaţa noastră...
