Swingers political party

Cinci… patru… trei… doi… unu… zero! Cam­pania electorală a început! Când vom auzi a­ceste cuvinte, la anu’, vom avea cu si­gu­ran­ţă senzaţia de déjà-vu. Şi de saturaţie. Şi de greaţă. Şi de ameţeală. Şi asta fără implica­rea berzei, ci a trandafirului, săgeţii, cheii, se­cerii şi - culmea - a ciocanului sau a altor sim­boluri electorale. Fiindcă, doamnelor şi domnilor, ba chiar domnişorilor şi domni­şoa­relor deja înregimentate în lupta politică încă de pe băncile şcolii, tranşeele campaniei electorale 2012 au început a fi săpate. Cum bine zicea Boc, în regim de autostradă. Sau de centură politică, dacă ar fi să cităm şi din „Cotroceni”.
Efervescenţa politică, despre care am putea spune că e defazată dacă nu ar fi atât de de­vansată, se manifestă zilele acestea într-un mod plenar, în toate „structurili”, la toate „ni­velurili” societăţii şi e evident faptul că, odată scăpaţi de presiunea acordului cu FMI, pe oa­menii politici îi roade grija din ce în ce mai tare cu privire la alegerile viitoare. De aici şi toate acţiunile din ultimul timp. Fap­­tul că se pregăteşte votul prin mail, mess, facebook, twitter sau orice altă reţea de socializare, dans şi bune maniere în­seam­nă că cineva, chiar dacă nu e vărsător, ci mai mult paharnic, crede că ulciorul nu numai că merge de mai multe ori la apă, dar se poate transforma, în perioada votului, într-o adevărată vi­danjă electorală. Numai bună de drenat vo­tu­rile celor care au ales „de bine” să traias­că, vorba cântecului, într-o ţară ca afară.
Poate că n-o să vă vină să credeţi, dar şi scandalul ciuntirii pensiilor cadrelor militare ar pu­tea face parte din strategia de campanie. Ce arată toată această afacere? Unu. Că nu­­mirile în funcţiile de miniştri ar trebui fă­cute  numai după un control psihologic a­mă­nunţit. La Viena, pe teren neutru, că tot se poartă. Doi. Că pe Guvern îl iau întot­deau­na pe ne­pre­gătite propriile decizii întocmai ca zăpa­da, ploaia şi canicula. Trei. Că într-ade­văr echipa din Victoriei e depăşită de situaţie şi că „bani din piatră seacă” e doar o meta­foră şi nimic mai mult. Întocmai ca şi promisiunile că salariile nu vor scădea şi că taxele se vor micşora. Patru. Că în momentul în ca­re lu­cru­rile vor fi pe punctul de a re­veni la nor­mal, adică se vor face toate calcu­lele de vechime, obişnuita intervenţie a pre­şe­din­te­lui va adu­ce şi de data aceasta câte­va punc­te de simpatie, ba chiar de recu­noştinţă în fa­voarea ce­lor care au pornit, to­tuşi, acest haos. Care ar fi fost amuzant pe a­locuri dacă nu ar fi fost atât de serios. Iată, bunăoară, cazul cosmonautului Prunariu, că­ruia faptul că i-au fost tăiate 70 de pro­cen­te din pensie pentru că nu a putut aduce adeverinţă pentru perioada în care s-a antrenat şi apoi a zburat în Cos­mos i-a adus aminte de un banc cu el, cum că ar fi fost întrebat la în­toarcere cum do­reş­te să-i fie considerată şe­derea în spaţiu: zile libere sau concediu fără plată. Iată că ceea ce pe vremea comunismului părea un banc, acum, în guvernarea Boc, este o tristă realitate! Fiind­că Guvernul acesta nu a adus ban­curile cu Bulă înapoi. Asta măcar era un merit într-o ţară al cărei popor, de la Bu­re­bista încoace, a tot făcut haz de necaz în loc să se revolte atunci când cuţitul a ajuns la os şi mă­mă­liguţa la punctul de fierbere. Ac­tua­lul guvern l-a adus chiar pe Bulă înapoi. Bulă redivi­vus! Bulă există! El trăieşte şi munceşte la Gu­vern, ridicându-se pe vârfuri pentru a a­jun­ge la microfon şi a fi băgat în seamă, se lăfăie şi hăhăie la Co­troceni sau dă în gropi prin Administraţie.
În preocuparea sa continuă pentru ridicarea ni­­velului nu numai de trai, dar şi al celui e­du­caţional al poporului român, Guvernul a a-probat un proiect de lege care are ca scop protejarea minorilor faţă de imaginile cu ca­rac­ter erotic, urmând ca site-urile porno să poată fi accesate doar după ce utilizatorul îşi precizează vârsta. Lăudabilă iniţiativă, mai ales că protagoniştii ultimelor scandaluri se­xuale, cu racolări, sex în grup şi servicii mi­no­re (e vorba şi de vârstă) la comandă sunt chiar oameni politici din aproape tot spectrul. Şi atunci declinarea vârstei ar trebui să fie obligatorie la lecturarea tuturor ştirilor po­li­tice şi la vizionarea emisiunilor cu conţinut politic. Mai mult, referindu-se la alianţele po­li­tice de ultim moment, Boc a spus că „a că­zut masca PNL” şi a putut vedea, în sfâr­şit, cine este. Asta după un „mariaj” ce nu­mai puţin nu a durat. Întocmai ca la petrecerile de swingers atunci când căderea măş­ti­lor poate aduce surprize de nebănuit. Şi da­că l-o mai apuca 2012 în funcţie, de multe surprize va mai avea parte premierul Boc.
Fiindcă politica, aşa cum se spune, numai o doamnă nu e!