Cea mai periculoasă măsură luată anul trecut de guvernul Boc a fost creşterea TVA, susţine guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu. În opinia sa, majorarea taxei pe valoarea adăugată a pus în mare dificultate mediul de afaceri, dar şi finanţarea bugetului de stat. Mugur Isărescu a mai spus că urmările acestei decizii de trecere de la 19 la 24% se văd nu doar asupra preţurilor, ci şi asupra dobânzilor. Astfel că, în primele trei-patru luni de la majorarea TVA, s-au putut observa dificultăţi în finanţarea bugetului, iar pe de altă parte - tendinţele clare de creştere a dobânzilor.
În acelaşi timp, guvernatorul BNR consideră că aceste măsuri erau inevitabile, însă era nevoie de unele de ajutare, şi nu de austeritate. Guvernatorul BNR mai atrage atenţia că politicienii ar trebui să promită doar atât cât le permite economia şi că ar fi bine să-şi ia consilieri financiari, pentru a înţelege mai bine fenomenul economic.
Când presa economică sublinia faptul că o creştere a TVA va sufoca mediul privat, guvernanţii dădeau fuga la televiziunea publică să explice populaţiei urbane şi rurale că există oameni interesaţi să destabilizeze ţara, că cei care ponegresc măsurile luate de Guvern vor, de fapt, să pună mâna pe putere nedemocratic şi că acţiunile Executivului sunt îndreptate numai şi numai către scăderea prăbuşirii economice şi un an 2011 mai bun, în care să simţim un reviriment economic.
Acum vine chiar guvernatorul BNR, şi nu voalat, ci direct, vorbeşte despre cât de mult a afectat măsura creşterii TVA afacerile - cele care făceau oricum eforturi supraomeneşti pentru a rezista crizei, pentru a nu da oameni afară, pentru a nu închide toate centrele de producţie sau servicii, pe scurt, lupta de gherilă a business-ului cu criza. Şi nu mă refer aici la cei care sunt campioni în criză, nu graţie minţii lor strălucite sau muncii asidue, ci datorită unor oportunităţi greu de imaginat într-o ţară civilizată. În general, firmele care au fost preferate pentru a face afaceri cu banul public se pot considera favorite ale sorţii într-o perioadă de recesiune, pentru că ele sunt primele care se salvează.
Ce va face Guvernul anul acesta, pentru a corecta greşelile de anul trecut? Aflăm de la miniştrii cabinetului. Din nou atenţia este îndreptată către colectarea din multe surse, dar mărunte, cele semnificative fiind iarăşi ignorate sau mult prea puţin abordate. Mă refer la plata CAS şi pentru persoanele cu venituri mici, la pensiile militarilor, la concediile maternale reduse şi mai slab remunerate, la caraghioslâcurile care apar în acte normative referitoare la calcularea ajutoarelor sociale, în care se vorbeşte despre bibilici şi aragazuri cu patru ochiuri, plus numărarea orătăniilor de prin curţile oamenilor, în paralel cu rezultate îndoielnice privind eradicarea evaziunii fiscale, recuperarea sumelor datorate statului de către cele mai mari 10 companii cu capital majoritar de stat (care însumează 75% din PIB).
Lupta statului pentru a acoperi deficitul bugetar este îndreptăţită oriunde în lume. Dar e o luptă dreaptă, chiar dacă dureroasă. În România exact asta ne lipseşte: viziunea economică, decenţa în cheltuirea banului public de către demnitari şi cabinetele lor, prioritizarea investiţiilor, etică în aplicarea măsurilor fiscale. Oricui - persoană fizică sau juridică - îi este greu să înţeleagă, dar se străduieşte să o facă, de ce austeritatea îl loveşte în moalele capului. Frustrarea, neputinţa, senzaţia de haos generalizat este însă mai greu de suportat decât sărăcia, pentru că loveşte în bruma de demnitate care i-a mai rămas acestui popor.
Românii se află pe ultimul loc în Europa în privinţa consumului de săpun, detergent şi pastă de dinţi, potrivit datelor prezentate de Institutul de Sănătate Publică Bucureşti. Un român foloseşte, în medie, într-un an, patru săpunuri, două paste de dinţi şi patru kilograme de detergent. Nespălat, flămând, înfrigurat şi minţit, nu prea îţi dă mâna să te răzvrăteşti pentru onoare. E-adevărat, neglijenţa şi sărăcia sunt şi probleme de mentalitate şi culturale, dar şi de proastă guvernare à la long.
