Deprecierea puternică a monedei euro şi a leului faţă de francul el­veţian (CHF), considerată monedă de refugiu pentru cei care vor să-şi protejeze economiile în perioadele de turbulenţe ale pieţelor financiare, îi afectează serios pe deţină­torii de împrumuturi în această va­lută exotică. Avantajele iniţiale ale acestor credite au fost anuale şi, ce e mai grav, ratele lunare au crescut cu până la 70%, cauzând o explozie a restanţelor, adică pier­deri suplimentare atât pentru clienţi, cât şi pentru bănci. Tre­ce­rea acum la un împrumut în euro sau lei presupune însă acceptarea unor pierderi importante, pe care puţini le-ar putea suporta.
Volumul creditelor în alte va­lute decât euro, majoritatea în moneda din Ţara Can­toanelor, reprezintă în jur de 10% din totalul împrumutu­rilor acordate de bănci populaţiei, adică aproximativ 3 miliarde de eu­ro. Spre deosebire de alte ţări, precum Un­garia sau Polonia, unde a­ceste ti­puri de finanţări au luat am­ploare în anii care au precedat cri­za, la noi doar câteva bănci, care au adoptat o politică agresivă de a câş­tiga cotă de piaţă, au recurs la creditele în mone­de exotice, care aveau atracţia do-bânzilor mai mici decât cele în euro. Aşa a fost posibil ca destul de mulţi români să poată ob­ţine, în perioada 2007-2008, împrumuturi cu dobânzi de 3-4%, ceea ce le-a permis accesul la sume cu până la 25% mai mari decât în cazul variantelor în euro, în special pentru cumpărarea de locuinţe.

Conversia la euro ne salvează?
Avertismentele din acea pe­rioa­dă venite din partea reprezentan­ţi­lor BNR, dar şi ai altor bănci mari care nu au intrat în jocul periculos al riscului valutar aferent monedelor exotice s-au adeverit acum. Leul s-a depreciat cu până la 70% faţă de CHF în ultimii trei ani, majorând proporţional ratele lunare şi condu­când la o explozie a restanţelor. În ultime­le 12 luni, volumul întâr­zie­rilor de peste 30 de zile la credi­tele în franci acordate persoanelor fizice a crescut de peste cinci ori, a­jungând la aproa­pe 200 de milioa­ne de euro. Situaţie identică şi în al­te ţări, astfel că auto­rităţile din Un­ga­ria, unde majoritatea finanţă­ri­lor sunt în CHF, au recomandat schim­barea acestora în euro, pentru evitarea fluctuaţiilor prea mari ale cursului de schimb.
La noi, reprezentanţii băncii cen­trale au lăsat să se înţeleagă că băn­cile trebuie să-şi scoată cu propriile mâini castanele din foc, pentru că bancherii au fost avertizaţi din timp cu privire la riscurile cre­di­tării în CHF. Deocamdată, băn­ci­le cu expu-neri mari în moneda el­veţiană în­casează în plin pierderi­le rezultate din nerambursarea îm­pru­muturilor în franci, având la îndemână puţine alternative.

Trei ani pierduţi şi datorii mai mari
Băncile încearcă limitarea pa­gu­belor, propunând clienţilor so­luţii de restructurare a creditelor ne­per­for­mante, pentru evitarea intrării în in­capacitate de plată sau diminuarea riscului valutar, prin schimbarea monedei de finanţare. La OTP Bank, care deţine un portofoliu preponde­rent de credite în CHF, clienţii pot, cel puţin teoretic, să treacă uşor la un împrumut în euro, fără o reevaluare a garanţiilor sau a gradului de îndatorare, principalele probleme în refinanţarea îm­prumutu­rilor. Ceea ce se în­tâm-plă şi la alte bănci. Practic însă, pre­ţul plătit pentru renunţarea la francul elveţian este substanţial, iar din acest motiv mulţi ar putea consi­de­ra această soluţie inoportună, fiind prea costi­sitoare sau imposibil de adoptat, din cauza creşterii gradului de îndatorare. „Mulţi deţinători de credite în CHF sunt captivi ve­chi­lor condi­ţii, din cauza aprecierii pu­ter­nice a monedei elveţiene. Cine trece acum la euro trebuie să-şi asu­me pierderi­le din ultimii ani, practic o ia de la ca­păt cu creditul”, spune Anca Bi­di­an, directorul Kiwi Fi­nance. De e­xem­­plu, un credit de 160.000 de franci valora 100.000 de euro în 2007, la un curs de 1,6 franci pentru un euro. Împrumutul a ajuns acum la aproape 130.000 de euro, în con­di­ţi­ile în care un euro a depăşit 1,25 CHF. În trei ani de rambursare a ra­te­lor, deţinătorul u­nui astfel de cre­dit şi-a redus datoria cu doar 5.000 de euro, ceea ce în­­seamnă că noul îm­prumut, convertit în moneda eu­ro­pea­nă, ar putea fi de 125.000 de euro. Di­fe­renţa de 25.000 de euro re­pre­zintă deci pierderea înregistrată în ca­zul trecerii la euro. „Cine vrea să sca­pe de riscul unui credit în CHF, risc asu­mat, până la urmă, în­că de la contractarea creditului, îşi mar­chea­ză pierderea înregistrată până acum”, spune Gabriel Creţu, director în ca­drul diviziei de retail la OTP Bank.

Atenţie la istoricul cursului!
Pe de altă parte, spun bancherii, trebuie să ne gândim că francul se află, poate, la minime istorice faţă de euro, astfel încât nu este cel mai bun moment de a renunţa la el. Mai ales că volatilitatea cursului CHF/EUR este foarte mare: doar în ultimele trei săptămâni variaţia a ajuns la 2%, ceea ce înseamnă o pier­dere de 2.000 de euro la un cre­dit de 100.000 de euro.
Dimpotrivă, consideră unii ac­tori de pe scena pieţei bancare, unii ar putea profita pentru a se împrumuta acum în CHF pentru a specula o depreciere a acestuia pe viitor. Nu­mai că majoritatea clienţilor bănci­lor nu sunt speculatori, ci mai degra­bă inconştienţi în privinţa riscurilor pe care şi le-au asumat în momentul contractării unui astfel de împrumut. Pentru ei este important acum să înveţe din greşeli şi să găsească o cale pentru a trece mo­mentul dificil. Bidian consideră că cei aflaţi într-o astfel de situaţie trebuie să ia în calcul evoluţia istorică a CHF, faptul că această monedă a avut întotdeauna variaţii puternice în perioade de criză. Deocamdată, cei care au dificultăţi în achitarea ra­telor ar trebui, mai degrabă, să a­peleze la soluţii dedicate de re­struc­turare a credi­tului. „Oferim di­verse soluţii de reeşalonare a îm­pru­mu­tului sau o perioadă de gra­ţie cu ra­te mai mici pentru clienţii cu pro­bleme temporare”, precizea­ză Cre­ţu. Este important, adaugă a­cesta, ca oamenii să vină din timp la bancă, înainte de a înregistra întârzieri la plata ratelor, pentru a găsi soluţii de ieşire din impas.