Cineva îşi freacă mâinile de satisfacţie acum, de Sărbători. Cin’ să fie, cin’ să fie? Este chiar Jeffrey Franks, reprezentantul FMI la Bucureşti. Într-un interviu acordat Bloomberg, acesta a spus, încântat, că „România şi-a schimbat imaginea de student mediocru”. Şi asta după ce Guvernul a înfruntat moţiuni de cenzură şi proteste, pentru a respecta cerinţele Fondului Monetar Internaţional, de a reduce cheltuielile şi de a face disponibilizări.
Şeful misiunii FMI la Bucureşti ne-a mai liniştit, să nu stăm stresaţi de Crăciun, că actualul acord se va încheia în luna aprilie, aşa că ţara noastră poate încheia un acord de tip precautionary. Asta este o veste bună pentru FMI, pentru autorităţi - care privesc realizările anului doar prin prisma ajustării indicatorilor macroeconomici -, dar nu şi pentru populaţie. Fie ea angajată în mediul privat sau la stat. Dacă bugetarilor le-au mai rămas câţiva bănuţi în buzunar, nici privaţii nu se pot considera norocoşi. Cele mai multe companii şi-au restrâns activitatea, ca atare au făcut disponibilizări, renunţă la investiţii sau le diminuează, abandonează proiecte sau le gândesc de o mai mică anvergură, îşi întocmesc bugete pe anul viitor deloc ambiţioase pentru că recesiunea va persista, după toate calculele, şi în prima parte a lui 2011.
România este, practic, singura ţară membră a Uniunii Europene din regiunea Europei Centrale şi de Est care va încheia anul 2010 cu o evoluţie negativă a PIB-ului, de -2,5%. Dintre ţările baltice, doar Letonia va înregistra contracţie economică, însă mult mai mică decât în cazul nostru, de -0,9%, iar dintre aspirantele la Uniunea Europeană numai Croaţia va avea scădere, de -1,5%. Nici în 2011 ţara noastră nu se va număra printre fruntaşe, rezultatele economice menţinându-ne printre cele mai slabe ţări din Est, cu o creştere de numai 1,7% din PIB. Potrivit estimărilor analiştilor, o evoluţie performantă este aşteptată pentru 2012, când avansul de 3,4% din PIB ne va propulsa în partea de sus a clasamentului.
Dar, lăsând visele de peste doi ani la o parte, deocamdată, ne aşteaptă, după Sărbători, noi şi noi scumpiri, suportate din ce în ce mai greu de toată lumea. Prin Legea salarizării unitare, bugetarii nu recuperează din sfertul pierdut decât între 4 şi 15 procente. Iar pensionarii cu venituri mici vor intra la plata CAS-ului, pe lângă scăderea puterii de cumpărare prin creşterea TVA-ului la 24% şi inflaţie.
Paradoxal, la noi nici în preajma Sărbătorilor nu se ieftinesc produsele. Valul de scumpiri s-a declanşat în noiembrie, a continuat în decembrie, iar în ianuarie mărfurile vor rămâne la fel de scumpe. Dar cine se va mai atinge de ele? Odată euforia Sărbătorilor depăşită, contracţia consumului va fi evidentă. Oricum, vânzările de alimente au scăzut cu 25% faţă de 2008. Preţurile alimentelor de bază au crescut în noiembrie comparativ cu octombrie cu până la 10%, iar tarifele pentru agentul termic au avansat cu 6%. Comercianţii şi furnizorii au profitat de cererea crescută şi au scumpit tocmai produsele şi serviciile de strictă necesitate: hrană şi căldură.
Anul 2011 vine şi cu alte scumpiri, accizele pentru combustibili şi pentru tutun urmând să fie majorate de la 1 ianuarie 2011, ceea ce va duce la noi creşteri de preţuri pentru aceste produse. Reprezentanţii industriei alimentare spun că vina pentru majorările de preţuri la alimente este a comercianţilor, nu a producătorilor sau a procesatorilor. Culpa ar aparţine hipermarketurilor, prin care se vând 80% din mărfurile alimentare.
Cine e de vină şi cine nu-i, e clar că toată lumea încearcă să profite cât poate, fără să mai ţină cont de justificarea preţului, că morala oricum au pus-o în cui de mult. E un fel de întrecere de genul scapă cine poate. Atât la nivel de companii, cât şi individual. Dar suntem îndemnaţi să fim răbdători şi optimişti - e tot ce ne-a mai rămas -, pentru că o fi ea iarna grea şi criza mare, dar semne bune cred guvernanţii că are - asta ca să ne păstrăm în nota sărbătorească, festivă, de final de an. Şi să ne ţină şi de foame, şi de sete şi de plata datoriilor complimentul-cadou făcut de reprezentantul FMI: nu mai suntem „studentul mediocru”. Timid, întreb, dar când vom scăpa de profesorul cinic?
