
„Catalogul Capitaliştilor Români”, editat de „Financiarul”, care a apărut zilele acestea pe piaţă, readuce în prim-planul dezbaterii publice un subiect mereu actual: cât de cinstit s-au făcut averile în România şi cât de onest se raportează investitorii la bugetul de stat. Nu am spus statul român, ci bugetul, pentru că nici statul nu a fost prea prietenos cu mediul de afaceri, mai ales în ultimii doi ani, dar asta nu înseamnă că trebuie să acceptăm cu seninătate ca bugetul să fie văduvit de sume-le care i se cuvin, legal, mai ales când sunt contra-exemple de investitori care au plătit şi ultimul bănuţ la buget, chiar dacă această situaţie nu i-a făcut din cale-afară de fericiţi.
Să mai disecăm o dată cele descoperite de „Financiarul”, folosind doar informaţii certe, date publice, şi nu evaluări subiective. Pentru că singurul criteriu după care s-a stabilit ierarhia capitaliştilor din România a fost cel al valorii sumelor livrate la bugetul de stat ca taxe şi impozite.
Cel care a plătit cei mai mulţi bani la buget anul trecut este Dorinel Umbrărescu. Omul de afaceri ce are în portofoliul său companiile UMB Spedition şi Tehnostrade a achitat contribuţii la asigurări sociale pentru angajaţi, impozit pe profit şi alte taxe şi impozite de peste 25 de milioane de euro. Iar cumulat, în perioada 2007-2009, aproape 45 milioane de euro. Umbrărescu este pe primul loc în „Catalogul Capitaliştilor”, luând ca reper anul 2009. După acelaşi criteriu, pe locul 2 în topul celor mai buni platnici se află familia Voiculescu. Companiile deţinute de familia Voiculescu au virat către buget anul trecut 18 milioane de euro. Dar la valoarea cumulată a ultimilor trei ani, familia Voiculescu a plătit cei mai mulţi bani la buget, adică peste 60 de milioane de euro. Foarte important de menţionat că nici Dorinel Umbrărescu şi nici familia Voiculescu nu au niciun fel de datorie la buget, fiind cu taxele şi impozitele plătite la zi.
Pe locul 3 însă se află un om de afaceri care a şi plătit la stat, dar mai are şi restanţe. Este vorba despre Gabriel Comănescu, investitor în petrol şi turism, afacerea prin care e cunoscut îndeosebi în domeniu fiind Upetrom. 15 milioane de euro a achitat în 2009, dar are de plătit, în prezent, 10 milioane de euro.
De la campionii capitalismului, să aruncăm o privire şi către codaşii clasamentului. Cei mai datori oameni de afaceri către bugetul de stat sunt fraţii Micula (41 milioane de euro), Ioan Niculae (aproape 21 de milioane de euro), Dumitru Nicolae (circa 7 milioane de euro), Valer Blidar (peste 5 milioane de euro).
Surprizele acestui catalog vin dinspre răsfăţaţii topurilor anterioare, care măsurau averea după evaluări făcute acţiunilor, proprietăţilor, dar din care nu se scădeau datoriile. Astfel că să nu ne mirăm atunci când presa economică internaţională scrie că în România sunt milionari făcuţi peste noapte, aşa-numiţii milionari de carton, care au profitat de anumite conjuncturi şi oportunităţi politice pentru a-şi mări exponenţial averile prin mijloace bizare. Sau oameni de afaceri care au mai plătit pe sărite câte ceva pe la bugetul de stat, dar, în rest, au chiulit copios, îndreptând capitalul doar către folosul propriu sau investiţia în business-ul pe care îl derulează.
Familia Ţiriac este pe locul 1 în Top Capital şi 6 în Top Forbes, însă doar pe locul 64 în Catalogul Financiarul, cu o contribuţie la bugetul de stat, anul trecut, de doar 544 mii euro şi cu o datorie actuală de 132 mii euro. Dinu Patriciu este pe locul 1 în Top Forbes şi locul 2 în Top Capital, dar pe locul 74 în „Catalogul Capitaliştilor“. În 2009 a plătit taxe şi impozite la stat doar 173 mii euro şi are în prezent datorii la buget de 300 milioane de euro. De menţionat că, pe vremea când deţinea Rompetrol, sumele plătite către bugetul naţional erau semnificative. Fraţii Păunescu, de pe poziţiile 15 şi 11 în topurile Forbes şi Capital, au picat pe locul 77 în „Catalogul Capitaliştilor“ realizat de „Financiarul”. În 2009 au plătit doar 82 de mii de euro.
Trageţi dumneavoastră concluziile, având aceste cifre în faţă. Eu spun doar atât: dacă statul ar executa primii datornici ai ţării, le-ar putea lăsa în pace şi pe mămici, cu acest mult-dezbătut concediu maternal, nici pensionarilor nu li s-ar mai lua din nou CAS de 5,5% şi nici nu s-ar mai inventa tot felul de măsuri care aduc bani puţini la bugetul de stat, dar care dau naştere unor doze mari de frustrare, dezamăgire şi neputinţă. Şi cine zice îndoială, zice neputinţă, credea Balzac. Iar când puterea este neputincioasă şi nimeni nu se îndoieşte de asta, e clar că trebuie făcut ceva...