Cum să-ţi faci pulbere credibilitatea - lecţia Băsescu

Caz unic în istorie, preşedintele Traian Bă­sescu şi-a început primul mandat pre­zidenţial având o identitate social-de­mocrată - câţi ro­mâni îşi mai amin­tesc oa­re? - şi îşi exercită cel de-al doi­lea mandat asumând o politică radicală de dreapta. În ambele sale definiţii po­li­ti­ce, preşedintele Băsescu a găsit sus­ţi­nerea electorilor. În anul 2004, domnia sa a pă­rut multor cetăţeni a fi o soluţie credibilă în vederea obţinerii unui nivel de trai mai bun. Românii chiar au crezut că vor trăi „bine” dacă domnul Bă­sescu va fi pre­şedinte. În 2009, acelaşi domn Bă­sescu promitea re­formarea statului, în be­neficiul ro­mânilor. Reforma statului pă­rea a fi leacul potrivit pentru multele be­teşuguri de care suferă societatea ro­mânească. Dar câţi alegători îşi puteau închipui că reformarea sta­tului se va desfăşura atât de ha­otic şi mincinos?
De aproape doi ani auzim că bugetul pu­blic al pensiilor este golit de pensiile de invaliditate şi că, dacă s-ar face or­di­ne în această privinţă, pensiile celelalte ar fi îndes­tulă­toare. În mai anul acesta, dom­nul preşedinte spunea că este „ceva în neregulă” şi cerea Minis­terului Muncii să verifice toate dosarele. Ei, ve­ri­ficarea medicală a dosarelor revizuibile se apro­pie de final. Comisiile teritoriale de specialitate au verificat 170.966 de persoa­ne care păreau a fi eronat înca­dra­te în grad de invaliditate. După o ase­menea activitate cos­tisi­toare au fost depensionate 2.197 de persoane, mai puţin de 0,3% din to­talul pensionarilor de invali­di­tate. Este probabil ca acţiu­nea să fi cos­tat mai mult decât eco­nomia rea­liza­tă prin depensio­narea celor 2.197 persoane. Cum se verifică afir­maţiile dom­nu­lui Bă­sescu? Păi, nu se verifică, ele doar ne costă...
De ani întregi, domnul Băsescu ne tot spune că sunt prea mulţi „asis­taţi”, tri­mi­­terile sale cele mai dure fiind către cei care primesc ajutor social şi nu ar fi, de fapt, săraci. De curând, domnul pre­şe­dinte ne spunea că numărul „asis­taţilor” depăşeşte 13 milioane şi că nu i-ar pune la socoteală pe pensionari. Dacă facem o socoteală rapidă - şi ţinem cont că vreo 2,5 milioane de ro­mâni sunt la muncă în străi­nă­tate -, am putea crede că, ex­ceptându-i pe pensionari, toti suntem asistaţi. În 13 mai anul acesta, dom­nul preşedinte era însă mai reţinut cu cifrele, ne spunea că sunt peste 7 milioane de români care beneficiază de ajutoare so­ciale. A solici­tat atunci o veri­ficare a acestor ajutoare sociale. Minis­terul Muncii s-a executat şi a de­clanşat, în 20 mai, o campanie de control. În ur­mă cu câteva zile au fost publicate rezultatele acestui control care a angajat re­surse ad­m­inistrative şi bugetare serioa­se, încă nedeclarate pu­blic. Minune! Din totalul celor 288.657 de do­sare de ajutor social aflate în plată, au fost suspen­date sau încetate plăţile pentru 13,15% din totalul beneficiarilor. Dar cei cărora li s-a suspendat plata ajutorului social nu au neapărat venituri şi proprie­tăţi mai mari decât cele prevăzute în lege. Princi­palele mo­tive ale suspendării ajutorului social, anunţate de minister, sunt de ordin ad­mi­nistrativ: asistaţii cu afecţiuni cronice invalidante nu au prezentat certificate medicale emise numai de către experţii asigurărilor sociale, orele de mun­că nu au fost bine calculate de au­to­rităţile locale, primarii nu au dispus anchete sociale la fiecare 6 luni - asistenţii so­ciali or fi fost „reformaţi”! - sau nu au tran­smis date statistice la judeţ. Au greşit autorităţile şi se suspendă ajuto­rul amărâţilor!
Când vedem cât de lejer îşi joacă pre­şe­dintele ţării propria credibilitate - fă­cută praf de rezultatele controalelor po­runcite chiar de el - ne întrebăm de ce ar trebui să mai credem orice altceva ne mai spu­ne. De ce să credem că trebuie să transformăm Codul Muncii în „co­dul profitului”? De ce să credem că reduce­rea sa­lariilor se face în interes naţional? De ce să credem că interesul naţional, în varianta prezidenţială, este altceva de­cât in­­te­resul unui grup precis defi­nit po­litic şi economic?