România prezintă deficienÅ£e mari în privinÅ£a negocierilor pe plan extern, cu celelalte state europene, potrivit senatorului Dan Voiculescu. Fenomenul a culminat cu desconsiderarea preÅŸedintelui Traian Băsescu ,la summitul NATO, de către preÅŸedintele FranÅ£ei, Nicolas Sarkozy, ÅŸi de către premierul Italiei, Silvio Berlusconi.
Prezentăm mai jos declaraţia integrală a senatorului Dan Voiculescu
“La summitul NATO de la Lisabona, desfasurat in perioada 20-21 noiembrie 2010, Presedintele Romaniei a fost public desconsiderat de catre Presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy, si de catre premierul Italiei, Silvio Berlusconi.
Acest moment de umilinţă cu audienta planetara, suferit de presedintele Traian Basescu, trebuie sa readuca in dezbatere un acut deficit al Romaniei: incapacitatea de negociere.
De peste douăzeci de ani, potentialul de negociere al statului român în relaÅ£iile cu partenerii internaÅ£ionali a scazut constant. Fenomenul este generat, în principal, de doi factori:
1.
Acceptarea unei stări de cronică dependenţă economicăşi politică.
2.
Inabilitatea liderilor politici romani de a stabili relatii bazate pe incredere si respect reciproc cu liderii europeni.
Ratacirea umila a lui Traian Basescu intre presedintele Frantei si premierul italian mi-a generat un sentiment autentic de revoltă. Bun sau rău, la Lisabona, Traian Băsescu reprezenta Romania. Dispretul domnilor Sarkozy si Berlusconi pentru domnul Basescu iradiaza asupra tuturor românilor ÅŸi se transmite in intreaga Europa.
Evident, culpa pentru momentul Lisabona apartine in primul rand lui Traian Basescu. Cum trece granita si se intalneste cu liderii unor mari civilizatii europene, domnul Basescu dobandeste o fragilitate structurala, se fâstâceÅŸte, devine timid ÅŸi trist, este copleÅŸit de eveniment ÅŸi pare complet încurcat de propria persoană.
Însă, dincolo de prestaÅ£ia domnului Basescu, deficienÅ£a este una sistemică: România nu mai ÅŸtie să negocieze. Negocierea unor mize majore cu parteneri redutabili nu se deprinde “după ureche”, pe vapor. Negocierea este o stiinta. Negocierea se invata in scoli si se exerseaza metodic in activitatea practica.
Pentru ca liderilor actuali le lipseste stiinta negocierii, relatiile noastre cu lumea civilizata se transforma invariabil in dictat. Exemplul FMI este elocvent. In timp ce, in Ungaria, FMI a fost invitat politicos sa plece, in Romania Fondul a devenit un supra-Guvern, care decide autoritar destinul economiei si societatii romanesti. In mod evident, Romania are acuta nevoie de un negociator sef credibil şi eficient in relaţia cu FMI.
Saracia, decalajul general de dezvoltare fata de statele Europei occidentale nu justifica un compromis excesiv. State mult mai putin înzestrate decat Romania si-au negociat incomparabil mai bine “sărăcia”.
Negocierea nu depinde, in primul rand, de cantitatea resurselor disponibile, ci de modalitatea in care aceste resurse sunt utilizate. Resursele Romaniei, atatea cate mai sunt, ne permit sa adoptam pozitii inteligente, demne si eficiente. Ne trebuie insa lideri inteligenti care stiu sa ne reprezinte cu demnitate si sa negocieze eficient.”
