Aş dori ca buza superioară să fie mai plină.
Aş dori ca burta să fie mai plină.
Între aceste două extreme se întinde, veselă şi nepăsătoare, România. Se întinde e un fel de a spune: ţara se mai şi ridică, nu doar stă în pat. Mai merge la geam, să vadă dacă plouă, după care îşi pune geaca pe ea şi iese în oraş, să ia ziarele tabloide. Se întoarce acasă cu două doze de bere şi-un pachet de parizer. Mai aprinde o ţigară la geam. Suflă fumul leneş spre cer, ca un avion din acela care desenează inimi contra cost, la 200 de metri înălţime.
Da, e din nou luni. A mai trecut o săptămână. În care am aflat că Ioana Ginghină se spală pe cap cu venin de şarpe. Nu poate să-l secrete singură, ca alte vedete. Ştim şi că Maria Radu nu se teme de ţinute îndrăzneţe şi nici de nuditate. Aici o mică paranteză: alte ţări apreciază curajul de a spune adevărul sau de a-ţi risca viaţa. Noi suntem uimiţi de curajul de a te dezbrăca. Bravură şi sutiene: ei, da, patria cere sacrificii! În fine, mai e şi curajul de a investi munca de PR fără plată integrală în avans (Oana Roman ar fi luat ţeapă de la organizatorii Playboy Mansion şi-acum stă cu factura neplătită). Iar Titus Steel crede că Bianca Drăguşanu ar da bine în scene lesbi sau în cele sado-maso. Iată, cu o simpla declaraţie, cum o poţi poziţiona pe Bianca în zona limitrofă dintre călugărie şi destin ascetic. Bravos, Titus, eşti un maestru al rebrandingului!
A, dacă tot suntem aici, am găsit şi o idee de cadou de Crăciun. La Ioniţă din Clejani, care a declarat că soţia îi va face cadou un dans erotic. Mai bine aşa decât iarăşi să investim în importuri. Deşi, mă rog, şi ăsta e un import cultural, pentru că tradiţia spune altfel: ţăranul român (vezi Ion) consideră o palmă grea drept un preludiu normal şi suficient.
Tot săptămâna asta am dat peste o ştire care mă interesează în mod direct (acum că fac emisiune de noapte târzie). Moni declară că stă trează cu ciocolata. Îşi cumpără câte un borcan din când în când. Nu înţeleg însă un lucru: unde lucrează Moni de trebuie să stea trează? Ce treburi planetare îi mişcă conştiinţa la 12 noaptea de trebuie să foreze în frigider după borcanul cu pasta maro care te face să crezi că viaţa e roz? Şi, dacă stă trează, oare problemele astea se rezolvă sau sunt doar analizate? N-ar fi oare necesară, în acest punct, o comisie de specialitate formată din oameni murdari de ciocolată la gură?
Mă rog, poate înţelegeţi unde bat. Patria n-are nicio problemă. De-aia nici nu iese lumea în stradă cu adevărat. Marile probleme ale zilei, alea care ţin ratingul peste 2 şi lumea vorbind a doua zi la serviciu, dramele patriei sunt de fapt nişte mici incidente în viaţa unor celebrităţi ghiftuite cu hârtie de ziar şi toner în trei culori. Nu murim de foame atunci când murim de grija lui Moni.
Eu zic că merge să mai strângem cureaua. Da’ să fie Ferragamo!
