Băncile nu ar trebui să mai aibă dreptul să acorde credite din banii pe care, pentru a avea oricând acces la ei, cetăţenii îi ţin în conturi curente, depozite la vedere sau depozite rambursabile la cerere. Ci doar din resursele pe care le atrag de la consumatori prin intermediul depozitelor la termen, ai căror titulari renunţă voluntar, pe o perioadă determinată de timp şi contra unei dobânzi, la dreptul de proprietate şi de folosinţă asupra fondurilor respective.
15 septembrie 2010, 13.33, ora Londrei. La şedinţa Camerei Comunelor a Parlamentului Britanic mai sunt prezenţi, după sesiunea de interpelări la adresa Guvernului, ma­ximum 20 de parlamentari. Mulţi dintre ei picotesc. Este mo­men­tul în care conservatorul Douglas Carswell decide să prezinte, într-o primă lectură, un proiect de lege de protecţie a consumatorilor de servicii finan­cia­re cu privire la activităţile bancare de depozitare şi creditare.
Carswell se foloseşte de „regula celor 10 minute”, care prevede că ini­ţiatorii de legi au la dispoziţie 10 mi­nute pentru a-şi convinge colegii, prin­tr-un discurs, că proiectele lor me­rită să intre în procedură parlamentară. Expunerea sa de motive durează 7 minute, după care toţi cei prezenţi se declară de acord cu inclu­derea proiectului pe agenda Came­rei Comunelor. A doua lectură a pro­iectului de lege este programată pentru 19 noiembrie 2010. Conserva­torii şi aliaţii lor liberal-democraţi controlează 363 dintre cele 650 de locuri din Camera Comunelor.

Sistem bancar cu 100% rezerve
Colegii parlamentari ai lui Cars­well nu şi-au dat probabil seama că tocmai puseseră umărul la demarajul parlamentar al unei idei de re­formă care, dacă va fi implementată, va revoluţiona din temelii industria bancară şi economia Marii Britanii şi a lumii. Asta pentru că proiectul său de lege prevede că, de acum în­colo, băncile vor avea dreptul de a acorda credite exclusiv din banii din care cetăţenii constituie depozite la termen, adică din fondurile la care aceştia renunţă voluntar, pe o peri­oadă determinată de timp şi contra unei dobânzi.
Potrivit proiectului, nu se vor mai putea da credite din resursele pe care oamenii le ţin în  conturi cu­rente, depozite la vedere sau depo­zite rambursabile la cerere, pentru a avea oricând acces la ele. Astfel, va exista o distincţie clară între două ti­puri de depuneri pe care cetăţenii le fac la bănci: depuneri efectuate ex­clusiv în scopul depozitării banilor, care nu reprezintă economisiri şi din care băncile nu vor putea acorda credite, şi depuneri sub formă de de­po­zite la termen, în scop investiţio­nal şi de economisire, care reprezin­tă împrumuturi acordate de cetăţeni băncilor şi pe care băncile le vor pu­tea împrumuta mai departe, a spus Carswell în Camera Comunelor.

Băncile creează credite din nimic
„În prezent, când depuneţi 100 de lire sterline în contul dumnea­voas­tră curent, banca poate lua 97 de lire din cont şi să-i împrumute altei bănci, păstrând rezerve de doar 3%. A doua bancă, la rândul ei, va putea credita pe altcineva cu până la 97% din suma preluată de la prima şi tot aşa, astfel că am ajuns, în momentul de apogeu al boom-ului creditării, ca pentru fiecare liră sterlină din contu­rile curente ale cetăţenilor la bănci, acestea să acumuleze, sub o formă sau alta, datorii, sub formă de credi­te acordate din nimic, de peste 40 de lire sterline”, a afirmat Carswell.
„Acest proiect de lege are două scopuri. În primul rând, protecţia totală şi eficientă a dreptului de proprietate al cetăţenilor asupra banilor pe care i-au depus în conturi curente la bănci. În al doilea rând, să pună capăt odată pentru totdeauna ciclu­ri­lor recurente de boom artificial al cre­ditării şi economiei, urmate in­variabil de criză financiară şi rece­siu­ne economică”, a declarat, săpt­ă­mâ­na trecută, doctorul în economie Jesus Huerta de Soto, profesor la Uni­­versitatea Rey Juan Carlos din Ma­drid, într-o prelegere intitulată „Cri­za financiară şi recesiunea economică”, susţinută la Universitatea Româno-Americană. Potrivit acestuia, se lucrează în prezent la un pro­iect care să impună regula sistemului bancar cu 100% rezerve la nivelul întregii Uniuni Europene, printr-o normă comunitară, urmând ca ulterior să se încerce promovarea acestei reforme şi în Statele Unite. 
„Lucrurile trebuie să fie clare. Dacă nu ai de gând să renunţi la bani o vreme, ci doar să-i ţii la bancă într-un cont curent, pentru a-i proteja şi a-ţi uşura plăţile, este firesc ca banca să-ţi perceapă comisioane. Acum însă există conturi curente pentru care, pe de o parte, primeşti o dobândă pentru perioada în care nu te atingi de bani, iar pe de altă par­­te, ţi se percep comisioane, la re­tra­gerea de fonduri şi pentru alte ser­vicii”, a precizat de Soto.
   
Doar economisirea voluntară creează prosperitate
De Soto a arătat că, într-un me­diu economic sănătos, investiţiile sunt finanţate din credite acordate de bănci pe baza resurselor atrase din economisirea voluntară a cetăţe­ni­lor, prin depozite la termen, adică din banii la care aceştia renunţă tem­porar în mod conştient, în schimbul beneficiilor rezultate din dobânzi.
„Criza prin care trecem acum ne arată ce se întâmplă atunci când in­ves­tiţiile sunt finanţate nu din eco­no­misiri prealabile autentice, ci din procesul de expandare artificială a creditului, orchestrat de sistemul bancar cu rezerve fracţionare şi condus de băncile centrale, din postura de împrumutători de ultimă in­stan­ţă”, a spus de Soto, cu referire, prin­tre altele, la criza imobiliar-bancară a creditelor ipotecare subprime din Statele Unite.
Astfel, profesorul de Soto a arătat că prin acordarea de către bănci de credite din resursele aflate în contu­ri­le curente ale cetăţenilor se transmit investitorilor şi antreprenorilor informaţii distorsionate cu privire la preferinţele oamenilor în privin­ţa consumului şi economisirii. Acest lu­cru duce la investiţii eronate, care se dovedesc, mai devreme sau mai târ­ziu, neprofitabile şi conduc la cri­ze financiare şi recesiuni economi­ce, cum este cea pe care o traversăm în prezent. „Însă la început toată lu­mea e fericită. Investitorii găsesc cre­dite ief­tine, indiferent cât de nesă­bui­te sunt proiectele lor de inves­ti-ţii, sin­di­­catele sunt fericite pentru că şomajul tinde spre zero, iar politicienii pot spune electoratului că toa­te acestea sunt rezultatul direct al politici­lor promovate de ei”, a explicat de Soto.

Comunitatea bancară nici nu vrea să audă
Sistemul bancar cu rezerve fracţionare funcţionează de circa 200 de ani, acest lucru per­miţând băncilor comerciale să multiplice cantitatea de bani din economie, deşi de­pozitele la vedere, spre deosebire de cele la termen, pot fi oricând retrase din bănci de deţinătorii lor, spunea, în iunie 2009, deţinătorul premiului Nobel pentru economie, Edward C. Prescott, la o conferinţă organizată de „Săptămâna Financiară”.
„Astfel, în perioade de criză economică şi panică bancară, deponenţii îşi retrag în nu­măr mare şi pe neaşteptate banii, iar băncile intră în faliment, dacă nu sunt salvate de guvern sau de banca centrală”, explica Prescott. Acesta a propus şi el trecerea la un sistem bancar cu rezerve 100% la depozitele la vedere, pentru care banca centrală să plătească dobânzi, idee pe care unii dintre bancherii prezenţi la conferinţă au ca­racterizat-o drept „nebunească”.


S-ar putea plăti datoriile statelor
Reformarea sistemului bancar, prin introducerea exigenţei de păstrare a unor rezerve de 100% la conturi curente şi depozite la vedere, ar putea facilita şi plata datoriilor suverane uriaşe acumulate de guvernele lumii, fără niciun cost şi fără efecte inflaţionis­te, a spus profesorul de Soto.
În cartea sa, „Moneda, creditul bancar şi ciclurile economice”, a cărei versiune româ­neas­că a fost lansată săptămâna trecută, la Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, în traducerea Dianei Costea şi a lui Tudor Smirna, profesorul de Soto arată că, odată in­trodusă regula rezervelor de 100%, băncile centrale ar urma să tipărească bani care să acopere în totalitate valoarea conturilor curente ale cetăţenilor şi care, în mod real, nu se mai află în posesia acestora, dat fiind că au fost transformate de bănci în credite.
„Odată ce autorităţile au anunţat şi explicat reforma cetăţenilor, ar trebui să ofere de­ţi­nătorilor curenţi de depozite la vedere opţiunea de a schimba aceste depozite, într-o perioadă de timp convenabilă, cu acţiuni ale unor fonduri mutuale. (...) Propunem ca aceste acţiuni ale noilor fonduri mutuale, care se vor crea cu activele sistemului bancar, să fie date la schimb cu titlurile de trezorerie aflate în circulaţie, emise de către toate ţările covârşite de o datorie naţională semnificativă. Această acţiune ar elimina în mare parte (sau chiar complet) obligaţiunile emise de stat, lucru care ar fi în favoarea tuturor cetăţenilor, pentru că din acel moment nu vor mai trebui să plătească taxe pentru finanţarea datoriilor şi dobânzilor”, se afirmă în carte.


"Băncile se bucură de un privilegiu legal de care nu beneficiază niciun alt sector al economiei. Sunt sigur că multora dintre dumneavoastră vi s-a întâmplat, de-a lungul vieţii, să închiriaţi apartamente şi, în consecinţă, ştiţi că, în general, cine subînchiriază este dat afară de proprietar. Şi atunci de ce li se permite băncilor să «subînchirieze» la nesfârşit banii oamenilor fără acordul acestora?"
Douglas Carswell, membru conservator al Camerei Comunelor


"Un sistem bancar cu 100% rezerve este singurul compatibil cu principiile generale ale drepturilor de proprietate, fără de care sistemul capitalist nu poate funcţiona. Nu există niciun motiv pentru a trata depozitele de bani într-un mod diferit de cel în care tratăm orice alt depozit de bunuri fungibile, cum ar fi grâul sau petrolul, în privinţa cărora nimeni nu pune la îndoială exigenţa păstrării unor rezerve de 100%"
JESUS HUERTA DE SOTO, doctor în economie, profesor la Universitatea Rey Juan Carlos din Madrid