Autoritatea britanică responsabilă cu colectarea taxelor a pus în dezbatere publică un proiect de lege potrivit căruia angajatorii din Regatul Unit urmează să trimită mai întâi la Fisc salariile brute ale angajaţilor, urmând ca apoi, după ce Fiscul reţine sumele datorate ca obligaţii fiscale, acesta să remită salariaţilor sumele nete cuvenite, transmite CNBC.
Potrivit proiectului, pus în dezbatere publică, după reţinerea taxelor şi contribuţiilor de către stat, sumele rămase – salariile nete – ar urma să fie virate angajaţilor prin transfer bancar. Propunerea, care ar face ca mare parte din lichidităţile economiei britanice să circule prin conturile statului, este motivată de iniţiatori prin necesitatea de a se realiza o mai bună colectare a taxelor şi impozitelor de la contribuabili.
Propunerea Fiscului britanic (Her Majesty Revenue & Customs – HMRC) atrage atenţia asupra necesităţii ca angajatorii să ofere autorităţilor informaţii în timp real, care să permită acestora să verifice toate plăţile efectuate şi să evalueze mai bine dacă taxele plătite statului sunt corect calculate. Dacă sistemul propus va funcţiona, autorităţile vor să îl extindă prin colectarea tuturor salariilor plătite de angajatori.
În prezent, angajatorii sunt cei care reţin impozitele pe salarii şi le virează ulterior statului (aşa numita metodă a „reţinerii la sursă”), furnizând informaţiile legate de plata obligaţiilor fiscale doar printr-o raportare anuală, prin sistemul „plăteşti pe măsură ce câştigi” (pay-as-you-earn - PAYE).
În proiect se mai propune ca statul să adune informaţii despre contribuabil printr-un cont de taxe consolidat, care să cuprindă inclusiv detalii despre deducerile individuale de taxe. Fiscul mai vrea să pună bazele unui calculator central, care să poată calcula corect deducerile de taxe, contribuţiile la bugetele de asigurări sociale sau plata împrumuturilor pentru studiile universitare.
Analiştii fiscali spun însă că un astfel de sistem ar face ca salariaţii să se simtă şi mai vulnerabili, în cazul în care angajaţii guvernamentali greşesc la calculul obligaţiilor fiscale sau la transferul sumelor de bani. Noul sistem este văzut şi ca o alterare a transparenţei sistemului public de plată a taxelor şi contribuţiilor sociale.
Totodată, şansele ca astfel de erori să se întâmple ar putea fi destul de mari, Fiscul britanic neavând un istoric foarte bun în privinţa administrării de sisteme informatice de mari dimensiuni. Un alt semn de întrebare este legat capacitatea statului de a-şi corecta greşelile făcute în calcularea taxelor şi la intervalul în care urmează să fie rambursate către contribuabili sumele reţinute în plus.
Chiar dacă sistemul actual de taxare, neschimbat de 66 de ani, ar avea nevoie de schimbări, costurile implementării unui sistem informatic centralizat ar fi impresionant. Asta fără a mai menţiona necesitatea de a face noi angajări în sectorul bugetar, în condiţiile în care statul britanic trebuie să facă tăieri masive de cheltuieli. Astfel, promisiunea că, prin noul sistem de colectare a taxelor, firmele din sectorul privat vor face economii de jumătate de miliard de lire şi vor avea de suportat o povară administrativă mai uşoară, nu mai pare atât de credibilă.
