Sorin Ovidiu Vîntu, împreună cu alte două persoane, a fost arestat preventiv pentru o perioadă de 29 de zile, în urma unei hotărâri a Tribunalului Bucureşti din noaptea de joi spre vineri. Acuzaţiile sunt legate de eternul dosar FNI, in care vechiul său prieten, Nicolae Popa, a fost deja condamnat. Deşi a fost implicat în mai multe dosare complexe, Sorin Ovidiu Vîntu fie a fost achitat, cum s-a întâmplat în dosarul  "Fondul Naţional de Investiţii" (FNI), fie a fost condamnat suficient de târziu încât faptele să fie prescrise, cum este cazul dosarului legat de constituirea Băncii de Investiţii şi Dezvoltare (BID).

Omul de afaceri, patron al trustului Realitatea-Caţavencu, este acuzat de favorizarea infractorului, pedeapsă pentru care ar putea primi între trei şi şapte ani. Infractorul favorizat este Nicolae Popa, fost director Gelsor, care a fost condamnat în lipsă la 15 ani de închisoare pentru prăbuşirea FNI. În decembrie anul trecut el a fost însă arestat de către autorităţile din Indonezia, în baza unui mandat internaţional de urmărire prin Interpol. Ultimele date prezentate de Ministerul Justiţiei arată că preşedintele Indoneziei a semnat la 25 august cerereaăpentru iniţierea procedurilor de extrădare a lui Popa în România. 

Procurorii susţin că Vîntu i-ar fi trimis bani lui Nicolae Popa, pentru ca acesta să poată rămâne în Indonezia, prin intermediul lui Octavian Ţurcanu, cetăţean al Republicii Moldova, şi a şoferului său, Alex Stoian, ambii fiind arestaţi preventiv împreună cu Vîntu. Totodată, procurorii au percheziţionat locuinţele celor arestaţi, precum şi ale altor persoane de unde au fost ridicate mai multe computere pentru percheziţii informatice. Printre acestea s-a numărat şi Liviu Luca, preşedintele Federaţiei Sindicatelor Libere Petrom, audiat joi seară în calitate de martor de către Parchet.

Potrivit rechizitoriului, Nicolae Popa i-ar fi cerut telefonic lui Sorin Ovidiu Vîntu să-i trimită anual 200.000 de euro pentru a putea locui în Indonezia. Procurorii au stabilit că Popa a primit bani prin intermediul lui Stoian şi Ţurcanu, pe baza dispoziţiilor lui Vîntu, dintr-un cont deschis la o bancă din Cipru către o firmă înregistrată în Indonezia la care Popa avea acces. Totodată, în convorbirile telefonice apărute în presă, Popa îi cere lui Vîntu să îi trimită bani pentru o excursie a părinţilor săi în Indonezia, iar fata sa a locuit o perioadă în Bali, primind bani de la Vîntu la fel ca şi tatăl său.

Trecut tulbure de "miliardar"

Sorin Ovidiu Vîntu este unul dintre cei mai bogaţi oameni din România. Deşi a fost sau este implicat în mai multe afaceri, precum Petromservice, vândută în 2008 către Petrom, sau trustul media Realitatea-Caţavencu, omul de afaceri nu a apărut ca proprietar direct în niciuna dintre afaceri. A acţionat tot timpul „din umbră” şi a preferat să facă declaraţii ambigue în legătură cu proprietăţile şi planurile sale de afaceri, motiv pentru care şi averea sa, evaluată undeva în jurul a un miliard de euro, a fost dificil de cuantificat. 

Despre modul în care a fost făcută această avere apar însă mari semne de întrebare, cum ar fi prima condamnare a lui Vântu, în timpul regimului comunist. Angajat la serviciul de contabilitate al Întreprinderii comerciale de stat pentru mărfuri alimentare şi alimentaţie publică din Roman, Vântu a fost condamnat la cinci ani şi zece luni cu executare pentru delapidare, fals în acte şi uz de fals pentru înţelegerile făcute cu două gestionare de magazin, care au adus statului un prejudiciu de aproape 70.000 de lei. 

Cel mai controversat caz în care a fost implicat Vîntu rămâne însă cel al FNI şi al dosarelor adiacente legate de BID şi Fondul Naţional de Acumulare (FNA). Deşi Vîntu este bănuit că ar fi coordonat toate aceste scheme financiare, el a fost găsit vinovat doar în cazul constituirii BID, dar şi în acest caz, Curtea de Apel Bucureşti a decis în octombrie 2009, prin sentinţă definitivă, încetarea procesului, constatând că faptele s-au prescris. 

În comparaţie cu dosarul BID, scandalul Fondului Naţional de Investiţii este însă mult mai răsunător. Prăbuşirea FNI în anul 2000 a dus la păgubirea a peste 300.000 de persoane cu 6,4 milioane de lei şi 28 de milioane de euro. Fondul Naţional de Investiţii a fost înfiinţat în luna noiembrie 1995, fiind administrat de societatea SOV Invest, înfiinţată de omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu. Capitalul social a fost deţinut de: Centrocoop - 51%, CEC - 20%, AVAB - 20% (participare preluată, ulterior, de Banca Agricolă), Ioana Maria Vlas (preşedintele SOV Invest) - 7%.

Scandalul privind FNI s-a declanşat în mai 2000, după apariţia unui articol într-un ziarul local din Cluj despre noile reglementări care ar putea apărea în cazul fondurilor mutuale. Mai multe sute de clujeni, temându-se de scăderea valorii acţiunilor necotate pe piaţa de capital, s-au adunat în faţa sediului local al FNI, solicitând retragerea sumelor investite. În zilele următoare deponenţii au luat cu asalt filialele FNI din din alte judeţe. Panica deponenţilor s-a amplificat după ce mass-media a anunţat scoaterea din FNI a aproximativ 70 milioane de dolari, printr-o firmă privată, fuga Ioanei Maria Vlas din România şi solicitarea de suspendare a activităţii FNI pe termen scurt. În 24 mai 2000, activitatea FNI a fost sistată.

Ioana Maria Vlas a revenit în ţară în 2003. În timpul declaraţiilor făcute procurorilor, Vlas a susţinut că Sorin Ovidiu Vîntu este singurul vinovat de prăbuşirea FNI, deoarece el a dispus plăţile masive care au fost făcute cu puţin timp înainte de prăbuşirea fondului. În aprilie 2003, Sorin Ovidiu Vîntu a fost pus oficial sub învinuire în dosarul FNI, fiind acuzat de instigare la înşelăciune şi la abuz în serviciu.

În 2004, acuzaţiile pentru care era inculpat Vîntu şi care vizau Banca Agricolă au fost separate de dosarul FNI, pentru a face obiectul unui alt dosar. În 2006, noul dosar în care era inculpat Vîntu a a fost închis, omul de afaceri fiind astfel scos de sub urmărire penală.

După mai multe judecări în diverse instanţe, Curtea de Apel Bucureşti a condamnat-o în iunie 2008 pe Ioana Maria Vlas la zece ani de închisoare. În octombrie 2008, dosarul a fost trimis la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar în iunie 2009, magistraţii instanţei supreme au menţinut decizia Curţii de Apel Bucureşti de condamnare a Ioanei Maria Vlas la zece ani de închisoare în dosarul prăbuşirii FNI. În cazul lui Nicolae Popa, acesta a rămas cu decizia de condamnare la 15 ani de închisoare pentru înşelaciune şi delapidare, infracţiunea de fals fiindu-i prescrisă.

Reţinere cu iz politic? 

După reţeinerea sa, înainte de a fi urcat în duba poliţiei, Sorin Ovidiu Vîntu a declarat că îşi doreşte ca atunci când Traian Băsescu va pierde, în sfârşit, o bătălie să îl vadă în locul său. Tot Vântu, în urmă cu o lună, declara pentru ziarul „Bursa” că Băsescu este un om rău care trebui izolat de pe scena politicii româneşti. Sunt doar două dintre replicile lungului duel verbal dintre preşedintele României şi patronul trustului media Realitatea – Caţavencu. 

Pe de altă parte, în cursul anului trecut şi în timpul campaniei prezidenţiale, Traian Băsescu a utilizat frecvent tema „mogulilor de presă” care luptă pentru înlăturarea sa. Preşedintele declara că trusturile de presă, cum a fi Realitatea lui Vântu „ne dau lecţii” şi „ne spune ce să facem”. „Televiziunea sa vine şi ea şi ne dă lecţii. Pentru că aşa a vrut justiţia, plăteşte FPS 100 de milioane şi CEC-ul 300 de milioane de euro, iar el ne dă lecţii. S-a depăşit măsura în ţara asta. Cei cu bani au ajuns cu tupeul dincolo de limite care pot fi acceptate”, a declarat anul trecut Băsescu la TVR. 

Episodul cel mai important care i-a pus faţă în faţă pe cei doi, chiar dacă indirect, s-a produs însă pe 3 decembrie, în cadrul dezbaterii televizate între cei doi candidaţi la alegerile prezidenţiale, Traian Băsescu şi Mircea Geoană. În cadrul dezbaterii, Băsescu l-a întrebat pe Geoană dacă i-a plăcut întâlnirea cu Vîntu, petrecută cu o seară înainte. În ziua anterioară, 2 decembrie, în mass-media a apărut şi informaţia că Nicolae Popa a fost reţinut la Jakarta, dar tot în aceeaşi zi, într-un interviu acordat jurnalistului Cătălin Tolontan, Geoană îl catalogase pe Vântu drept „malefic”. Din acest motiv, o mare parte a opiniei publice consideră că înâlnirea cu Vîntu, la reşedinţa acestuia din centrul Bucureştiului a dus la pierderea mandatului de preşedinte de către Mircea Geoană.