„Suntem un grup de clienţi nemulţumiţi de ING Bank. Nu suntem de acord cu noua marjă propusă de ING. Contractele noastre au deja aplicată o marjă fixă. Nu vrem două marje. OUG 50/2010 menţionează o singură marjă. Vrem să ne strângem cât mai mulţi pentru a fi reprezentaţi de un avocat într-un proces colectiv împotriva ING.”
Acesta este mesajul de întâmpinare de pe pagina grupului de pe yahoo (ing_oug50@yahoogroups.com) pe care s-au înscris aproape 400 de membri. Aceştia au schimbat iniţial opinii pe net cu privire la modificarea contractelor de credit propuse de bancă, s-au întâlnit apoi faţă în faţă.
Au hotărât să nu semneze actele adiţionale şi se organizează pentru a da banca în judecată, fiind nemulţumiţi de răspunsurile primite de bancă, care nu se arată dispuse să negocieze cu ei dobânzi mai mici.
Să vedem concret de ce se plâng clienţii băncii şi care au fost răspusurile acesteia.
ING Bank a acordat, în perioada 2006-2008, credite cu dobânzi calculate în funcţie de rata de referinţă internă, de 3%, pe care banca îşi rezerva dreptul să o modifice în funcţie de anumiţi indici, la care se adăuga o marjă fixă, de 3,75% sau 4,75%, ceea ce însemna o dobândă totală de 6,75%-7,75%. Ulterior, banca a majorat dobânzile iar acum propune clienţilor, în actele adiţionale pe care a început să le trimită din 7 septembrie, dobânzi în jur de 7,42%-8,42%, mai ridicate decât în contractele iniţiale şi chiar decât creditele noi.
Cum explică ING modificarea dobânzii
„Rata de referinţă a reprezentat, până la apariţia O.U.G. nr. 50/2010, rata internă de finanţare a ING Bank, al cărei maxim se determină prin cumulul a 3 indici (Rata de Piaţă + Costul Rezervei + Costul de lichiditate), ING Bank rezervându-şi însă dreptul de a stabili în orice moment o rată internă de finanţare mai mică decât cea calculată astfel”, se arată într-o răspuns al băncii la solicitarea unui client care a contractat un credit de nevoi personale cu ipotecă în euro.
Banca continuă explicaţiile: „Rata de piaţă reprezenta rata de dobândă reprezentativă pentru perioada de finanţare determinată de moneda creditului (de exemplu, media EURIBOR pentru creditele în EUR, la 12 luni calculată pentru ultima lună calendaristică).
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului (O.U.G.) nr. 50/2010, act normativ care reglementează în prezent contractele de credit pentru consumatori, a impus însă instituţiilor de credit raportarea dobânzii exclusiv la fluctuaţiile indicilor de referinţă EURIBOR, ROBOR, LIBOR sau rata de referinţă a BNR (art. 37).
Drept urmare, ING Bank a procedat la fixarea ratei de referinţă pentru creditele în EUR în funcţie de EURIBOR. Astfel, începând cu data de 01.07.2010, rata de referinţă reprezintă media indicelui EURIBOR la 12 luni + un procent de 2.25% care va râmâne fix pe toată durata derulării contractelor de credit, urmând ca valoarea ratei de referinţă să varieze exclusiv prin variaţia indicelui public EURIBOR. Procentul fix de 2.25% s-a calculat la momentul schimbării formulei şi reprezintă diferenţa dintre costul de finanţare al băncii la acel moment şi indicele public EURIBOR.
Principiile care au stat la baza acestui calcul sunt: nemodificarea valorii dobânzii la momentul schimbării formulei de calcul a acesteia; nemodificarea marjei din contract; acoperirea costului de finanţare al băncii.
Astfel, rata de referinţă devine: Rata de referinţă = media indicelui EURIBOR la 12 luni (calculată pentru ultima lună calendaristică încheiată) + 2.25%. Valoarea Ratei dobânzii va putea varia ulterior schimbării formulei, la datele aniversării contractelor dvs. (din 12 in 12 luni), exclusiv în baza variaţiei indicelui de referinţă public EURIBOR. Creditul dumneavoastră va avea următoarea aniversare în data de 03.09.2010, iar rata dobânzii va fi stabilită astfel: Rata dobânzii = EURIBOR la 12 luni (calculat ca media aferentă lunii august 2010) + 2.25 % + 3.75% Marja = 1.42% + 2.25% + 3.75% = 7.42%”.
Dobânda la creditele noi, mai micăÎn cazul altor contracte, marja fixă era de 4,75%, aşa încât noua dobândă a scăzut la 8,42%, şi-a anunţat banca un al client, care răspune: „Nu am de gând să o accept”. „Cum aşa, de ce nu te bucuri că ţi-au scăzut dobânda cu 0,08%, îi răspunde altul, ironic.
De ce nu acceptă clienţii noua dobândă? Ei apreciază că banca, potrivit prevederilor Ordonanţei nr.50, ar fi trebuit să păstreze doar marja fixă (de 3,75% sau 4,75%, la care să adauge numai indicele EURIBOR (1,42%), ceea ce ar însemna o dobândă finală de 5,17% sau 6,17%. Dobânzi apropiate, de altfel, de cele ale altor bănci care au practicat încă de la început formule transparente, adică EURIBOR plus o marjă în jurul a 4%, ceea ce face ca o serie de clienţi ai altor bănci, precum BRD de exemplu, să plătească acum dobânzi în jurul a 5,5%.
ING Bank acordă în prezent credite de nevoi personale cu ipotecă în euro, cu asigurare de viaţă, cu o dobândă de 6,67%, aşadar cu până la două puncte mai mică decât cea aferentă vechilor contracte. De altfel, în perioada 2006-2008, banca acorda credite cu dobândă asemănătoare, de 6,75% (rata de referinţă de 3% plus marja de 3,75%), însă ulterior, după izbucnirea crizei, au avut loc o serie de majorări, contestate acum, de asemenea, de clienţi.
Banca nu este dispusă să negocieze dobânzi mai mici
„În urma răspunsului dvs, vă rog să-mi explicaţi ce reprezintă exact acel comision de 2.25% (în ordonanţă este vorba DOAR de marja din contract) şi unde este vorba de acel comision în OUG 50/2010. Eu consider că este un abuz din partea băncii, în consecinţă nu sunt de acord sub nicio formă cu acest abuz, urmând a acţiona în consecinţă”, a răspuns clientul. Banca i-a răspuns imediat, dându-i de înţeles că nu se mai poate face nimic: „Investigarea cererii a fost finalizată. Pentru mai multe informaţii vă rugăm să contactaţi reprezentanţii ING.”
Clienţii băncii au ajuns astfel la concluzia că singura soluţie rămâne să acţioneze banca în justiţie. „Never try and teach a pig to sing, you waste your time and annoy the pig” - Mark Twain, este citatul postat de un client al băncii.
Bancherii spun că legea este neclară şi cer modificarea ei
Bancherii au apreciat, iniţial, că legea încalcă normele europene din care a fost inspirată, în special cu privire la faptul că se aplică retroactiv, creditelor vechi, în joc fiind comisionul de rambursare anticipată, ce ajungea şi la 5% din suma rambursată în avans.
Ulterior, situaţia s-a complicat şi a devenit foarte sensibilă în special în privinţa recalculării dobânzilor, astfel că bancherii sunt dispuşi acum să accepte aplicarea legii şi la creditele vechi, cu condiţia să se facă precizări exacte privind modul de calcul al dobânzilor.
În acest scop, ANPC a trimis băncilor o clarificare scrisă, pe care acestea o şi aplică acum în actele adiţionale, dar care este contestată de clienţi. Aceştia pot da băncile în judecată cu şanse de câştig, după cum au avertizat şi reprezentanţii BNR, de aceea băncile cer ca respectivele clarificări, ce le permit să menţină dobânzile la vechile niveluri, să apară şi în lege.
Concret, potrivit Ordonanţei nr.50, la articolul 37 se prevede următoarele: „În contractele de credit cu dobândă variabilă se va aplica următoarele reguli: a) dobânda va fi raportată la fluctuaţiile indicilor de referinţă EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referinţă a BNR, în funcţie de valuta creditului, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă, fixă pe toată durata derulării contractului; b)marja dobânzii poate fi modificată doar ca urmare a modificărilor legislative care impun în mod expres acest lucru”.
Juriştii băncilor şi BNR au intepretat aceste prevederi în felul următor: băncile trebuie să-şi menţină vechile marje, la niveluri de 1-4%, la care se adaugă indicii de referinţă, ceea ce în cazul unor bănci, noile dobânzi ar trebui să scadă la 3-5% pe an. Prea puţin, sub costurile de finanţare, s-au plâns bancherii şi BNR, fapt care ar ameninţa stabilitatea sistemului bancar.
Bancherii au cerut ANPC clarificări privind modul de schimbare a dobânzilor, iar aceasta din urmă le-a transmis o scrisoare, în care se spune: „Pentru contractele de credit aflate în derulare, în care dobânda era compusă din dobânda de referinţă a băncii plus o marjă fixă, suntem de acord ca noua formulă de calcul să includă indicele de referinţă aferent valutei în care a fost acordat creditul plus o marjă fixă, compusă din marja fixă existentă în contractul iniţial, valabilă la data semnării contractului şi diferenţa dintre valoarea dobânzii de referinţă şi valoarea indicelui de referinţă, valabile la data intrării în vigoare a OUG nr.50/2010, respectiv 21 iunie 2010”. Adică acel 2,25%, în cazul ING.
„Nu semnăm actele adiţionale şi dăm banca în judecată”
Aceasta este concluzia la care au ajuns clienţii ING reuniţi pe grupurile de pe internet, dar şi în cadrul unor întâlniri faţă în faţă. „În acest moment ei îmi percep o dobândă de 8,42%, în condiţiile în care la sedii îşi fac reclamă cu dobânzi în jur de 6,5% pentru produsele lor de creditare. În concluzie daca e să îi dăm în judecată îi dăm. Până la urmă a rămas că vorbim ca grup cu un avocat? Se ocupă cineva sau aşteptăm cu toţii? Care e următorul pas acum că am hotărât că în principiu nu semnăm AA (actul adiţional) şi facem o sesizare?
Clienţii ING Bank s-au întâlnit şi în viaţa reală şi au convenit următoarele, conform informaţiilor publicate pe net: să caute avocaţi care să-i reprezinte în instanţă. Puncte principale pe care le vor prezenta avocatului, când va fi stabilit, sunt următoarele: legalitatea procentului fix de 2,25%, în baza prevederilor OUG 50/2010; discriminare clienţi vechi – clienţi noi ING, prin oferirea celor din urmă a unor condiţii contractuale mai bune în cazul aceluiaşi produs; legalitatea existenţei unui comision de rambursare anticipată în funcţie de un anumit nivel al sumei rambursate şi/sau datei efectuării rambursării.
O altă temere: creşterea indicelui EURIBOR
Clienţii ING Bank, şi nu numai, se arată indignaţi de faptul că banca şi-a luat o marjă de siguranţă de 2,25%, iar în acelaşi timp sunt îngrijoraţi că dobânda li se va majora din nou în momentul în care EURIBOR, aflat acum la niveluri minime record, va ajunge din noua la niveluri de 4-5%, ca în anii în care au fost obţinute creditele.
Mesajul unui alt client al ING Bank, pe grupul yahoo: „N-au răspuns binenţeles la întrebarea noastră ce se va întâmpla când Euriborul va ajunge la valoarea pe care o avea acum 3 ani când am luat noi creditul (adică de 4-5%): noi vom plăti: eurobor (4-5%)+2,25%+3.75% (marja fixă din contract) = 10-11%????????????????
În schimb ne-au răspuns o aberaţie privind calculul dobânzii până la apariţia OUG 50. Ceva de genul că dobânda acum 3 ani ar fi trebuit să fie aproximativ 12% dar ei şi-au rezervat dreptul să ne calculeze o dobândă mai mică decât acest cost. Vezi Doamne ne-au dat o promoţie??!!! sau ce să înţelegem??!! Binenţeles că în contractul nostru nu apare nimic de acest gen. Le-am şi spus celor din office ing că dacă în contract apărea aşa ceva noi nu semnam la acel moment contractul.”
În concluzie: ce facem?
În concluzie, clienţii ING se bat, la fel ca cei ai altor bănci, să obţină rate de dobândă cel puţin la nivelul creditelor noi, ceea ce, în opinia analiştilor financiari, ar fi raţional. Mai mult, în cazul ING, dobânzile calculate conform noii legislaţii sunt mai ridicate chiar şi decât cele din momentul semnării contractelor de credit, ceea ce poate fi un alt argument viabil pentru clienţii care contestă actele adiţionale. Dar cum banca nu se arată dispusă să negocieze cu clienţii rate mai reduse, acestora le rămân cel puţin trei alternative la îndemână: să se plângă ANPC, să acţioneze banca în justiţie sau să refinanţeze creditul la o altă bancă, care oferă condiţii mai bune. Şi fireşte, există şi opţiunea nr.4, să accepte actele adiţionale cu noile dobânzi. Însă cine îşi mai permite, în actualele condiţii, să piardă o dobândă cu 2,25% în minus, în cazul în care ar avea succes la ANPC sau în justiţie? Asta în cazul în care ordonanţa nu va fi modificată în Parlament sau de guvern, aşa cum acesta s-a angajat în scrisoare de intenţie cu FMI. Sau dacă însăşi BNR nu va interveni dacă lucrurile o vor lua razna, aşa cum par acum.
Citeşte şi
B`ncile î[i angajeaz` avocat pentru a lupta cu clien]ii r`scula]i
