Mai multe bănci, printre care Volksbank, BCR, Raiffeisen Bank sau Bancpost, sunt ameninţate de sute de clienţi organizaţi în forumuri pe net cu procese colective, aceştia pro­fitând de noua legislaţie ambiguă adoptată recent la iniţiativa Autori­tăţii pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC). Avocaţii au adulmecat rapid prada şi se arată dispuşi să-i repre­zinte în instanţă pe clienţii băncilor, ajunse în pericol de a deveni victime sigure. Reprezentanţii BNR au fost nevoiţi să sară în apărarea institu­ţii­lor de credit, solicitând modificarea legii, însă Guvernul nu pare a fi dispus să renunţe la capitalul electoral reprezentat de cei 8 milioane de beneficiari de credite.
Ordonanţa de Urgenţă a Gu­vernului nr. 50 pri­vind contractele de cre­dit, ini­ţiată de ANPC cu a­portul Consiliului Concurenţei, intrată în vigoare din luna iulie, ar fi trebuit să reprezinte o transpu­ne­re în legis­la­ţia internă a normelor europene în materie. Însă, aşa cum ne stă bine, din cauza prevederilor echivoce, a­ceasta a devenit un cal de bătaie pentru bănci şi clienţii acestora, fiecare încercând să tragă spuza pe propria turtă.
Prevederile ordonanţei sunt, în principiu, simple, însă interpretarea şi aplicarea lor ne omoară. Dobânda aferentă contractelor de credit trebuie să fie doar de două feluri: fixă sau variabilă, în acest ultim caz ur­mând a se modifica doar pe baza evo­luţiei indicilor pieţei interbanca­re EURIBOR, LIBOR sau ROBOR, la care banca poate adăuga o marjă fixă pe toată perioada contractului. Une­le instituţii de credit au practicat a­ceastă politică dintotdeauna, dar al­tele şi-au creat indici proprii, rezer­vân­du-şi în contractele de credit drep­tul de a-i modifica în orice mo-ment. Aşa s-a ajuns ca unele bănci să majoreze dobânzile la credite în pe­rioada de criză, iar apoi să nu le mai reducă, deşi costul finanţărilor externe şi interne s-a prăbuşit. Alte­le, cum este cazul Volksbank, cu a­bor­dări agresive de acordare a cât mai multe credite, au ascuns costul real al împrumuturilor în comisioa­ne ce reprezentau până la o treime din DAE, în timp ce afişau dobânzi nominale de 3-4%. Ordonanţa le obli­gă acum să renunţe la costurile suplimentare, băncile putând practica un singur comision, cel de admi­nistrare a creditului.

Legea e simplă, dar aplicarea ei ridică probleme
Aceste practici se dovedesc acum un bumerang pentru bănci, care se întoarce împotriva lor ştirbindu-le serios imaginea, dar făcându-le să piardă şi încrederea clienţilor. Mai grav este că instituţiile statului, prin ANPC, dar şi Guvernul, profită de faptul că băncile sunt cu spatele la zid, adoptând poziţii de forţă care nu ajută pe nimeni. Aşa s-a ajuns ca băn­cile să fie ameninţate de clienţi cu procese colective ce le-ar putea cauza pierderi financiare importante, după cum apreciază reprezen­tanţii BNR, mai ales în contextul în care oricum trebuie să facă faţă unui val de restanţe la credite. Şi asta pentru că legea iniţiată de ANPC nu explică şi modalitatea în care băncile pot trans­forma vechile formule de do­bândă şi de comisioane în unele care respectă principiile europene. Con­fu­zie de care unii clienţi profită pentru a obţine, nejustificat, dobânzi de 1-2%, în timp ce alţii refuză, pe bună dreptate, ca banca să le menţină rate de 10% pe an. „Legea trebuie schimbată, altfel va isca un val de procese din partea clienţilor, iar băncile vor avea de suferit, ceea ce nu e în interesul nimănui”, spune Nicolae Cinte­ză, şeful supravegherii din BNR. „Nu văd niciun motiv ca legea să fie mo­di­ficată în esenţă, pot fi aduse doar nişte precizări”, a venit replica şefului ANPC, Constantin Cerbulescu. Precizări pe care instituţia a fost ne­voită, de altfel, să le facă printr-o scri­soare adresată Asociaţiei Româ­ne a Băncilor (ARB). Potrivit acestora, instituţiile de credit pot să calculeze dobânzi rezonabile pentru creditele în derulare, dar nu mai mari decât până acum. Dar, în lipsa unei legi clare, războiul pe Internet şi ulterior în justiţie dintre clienţi şi bănci poa­te continua, ambele tabere având de pierdut. Singurii profitori: avocaţii şi politicienii.