Trei nesimţiţi

Motto: Subsemnatul Popescu sunt ziarist şi cred că d-nii Vlădescu & comp. merită medaliaţi cu o flegmă pe rever

Faptul că o seamă de artişti şi jurnalişti au cochetat timid, pe reţelele sociale, cu o grevă fiscală nu înseamnă că îi va lua ci­ne­va în seamă. Nici gesturile eroice de frondă ale „intelectualilor lui Băsescu“ nu vor clinti cu niciun milimetru deciziile gu­ver­nului Boc. Nici măcar anunţul făcut de Mircea Diaconu, cum că renunţă la a mai urca vreodată pe scenă, nu-i va impresiona pe Boc sau Şeitan care, cel mai probabil, vor spune că actualul senator liberal este un actor prost şi, prin urmare, măsurile lor au determinat un gest care de fapt este o binefacere pentru public. Nici măcar flegma pe care le-a trimis-o pe rever Cristian Popescu nu-i va impresiona, ei fiind obişnuiţi cu băile de mul­ţime, iar băile sunt în general umede. Cel mult va ridica Vlădescu o sprânceană şi îi va arunca pieziş „crucişătorului“ o întrebare cu privire la legalitatea şi densitatea flegmei, care nu cumva să fie o flegmă evazionistă.
Este inutil să mai aducem argumente în fa­voarea tezei că odioasa Ordonanţă de Urgenţă 58 şi sinistrele ei norme me­to­do­logice de aplicare sunt nişte aberaţii care ar face să roşească orice jurist debutant, dar’mite ditamai (scuzaţi oximoronul!) pri­mul-ministru profesor de drept constit­uţio­nal. Indiferent care a fost motivaţia pentru această anomalie legislativo-fiscală, răz­bu­narea la adresa presei ticăloşite fiind va­rianta cea mai puţin gravă, lucrurile au scăpat total de sub control, iar iniţiatorii au făcut pasul de la perfidie la nesimţire.
Reaua credinţă a celor trei siniştri Boc - Vlădescu - Şeitan s-a văzut limpede din reacţiile pe care le-au avut în faţa conse­cinţelor faptelor lor legislative. Cozile interminabile nu există în realitate, ele sunt o in­venţie a presei, haosul din instituţiile sta­tului, unde funcţionarii care trebuie să pri­mească declaraţiile sunt la fel de de­ru­taţi ca şi cei care le depun, este tot rodul tendenţiozităţii ziariştilor şi, în general, albul nu mai e alb şi nici negrul nu mai e ne­gru, ci ambele sunt nişte nuanţe de por­to­caliu. Orice om cu o urmă de respon­sabilitate ar fi oprit nebunia, retrăgând ac­tele normative şi reformulându-le astfel încât să aibă logică şi coerenţă, să poată fi aplicate şi, dacă se poate, să nu-i umi­lească pe contribuabili. Nu este cazul însă cu tripleta evocată, ai cărei membri au pre­ferat să sfideze o ţară întreagă şi să continue cu aberaţiile: avem aşadar o lege - Codul Fiscal, care a fost amendată prin­tr-o Ordonanţă de Urgenţă, care la rândul ei este explicată printr-o Hotărâre de Gu­vern, şi aplicată pe baza unor formulare stabilite prin ordin al ministrului, care mi­nistru a mai emis şi o circulară care am­nis­tiază toate amenzile care ar trebui emi­se împotriva celor care nu se vor conforma legislaţiei imposibil de aplicat.
Problema de fond nu există, sau mai bine zis nu poate fi abordată în afara formei, for­mă care este dată de calitatea umană a celor care ne guvernează, în special a celor trei cavaleri ai apocalipsei fiscale. In­capabili de o perspectivă mai largă decât a unui contabil de CAP de pe vremea Împuşcatului, Boc, Vlădescu şi Şeitan au ajuns acum, graţie voinţei şefului lor su­prem, să poată să le dea una peste bot in­telectualilor ăstora îmbuibaţi, aşa, în nu­me­le unei clase muncitoare tot mai anemice şi mai puţin dornice de luptă de cla­să. Dar pentru ei asta contează, este singura satisfacţie cu care vor rămâne după ce vor pleca de la Palatul Victoria direct în lada de gunoi a istoriei. Pentru asta mai am de adăugat o singură frază: Sussem­natul Preda sunt ziarist şi cred că d-nii Vlădescu & comp. merită medaliaţi cu o flegmă pe rever.