Raportul privind strategiile şi performanţele de mediu ale celor 27 de state membre ale UE pe anul 2009, publicat recent de Comisia Europeană, ne oferă o imagine globală contrastantă, diversă de la o regiune la alta în cadrul căreia România se plasează, ca de obicei, de altfel, spre coada clasamentului. Aşa cum afirma comisarul european pentru mediu J. Potocnik, un anumit număr de date şi tendinţe rezultate din această evaluare rămân preocupante, ţările membre înregistrând numeroase restanţe şi trebuind să depună încă eforturi substanţiale pentru atingerea obiectivelor ecologice asumate la nivel unional. Astfel, de exemplu, numai 17% din speciile şi mediile protejate prin directiva „Habitate” prezintă o bună stare de conservare, calitatea aerului în zo-nele urbane este necorespunzătoare, mai ales prin concentraţiile ridicate, peste limitele maxim admisibile de particule sau de ozon, pachetul climă-energie adoptat în aprilie 2009 întâmpină greutăţi în implementare, iar „producţia” de deşeuri este în creştere (ridicându-se la 2,9 miliarde t, respectiv 9 t/persoană, dintre care 436 kg de gunoaie menajere, în 2006), fără ca posibilităţile de colectare, valorificare economică şi neutralizare să fie pe măsură.
Din păcate, şi în acest domeniu, aşa cum enunţam încă de la început, România se situează printre „codaşele” UE. După menţionarea unor aspecte pozitive, precum respectarea obligaţiilor impuse prin Protocolul de la Kyoto şi asigurarea unui surplus de unităţi desemnate estimat la 350 de milioane, urmează „lista” grea a neajunsurilor, în majoritatea indicatorilor situându-ne sub media europeană. Desigur, într-o apreciere globală se poate observa o stare aproape generală de mediocritate din partea statelor membre în transpunerea şi mai ales implementarea cerinţelor şi obiectivelor stabilite la nivel unional european în materie de protejare a mediului şi conservare a biodiversităţii.
Două probleme sunt deosebit de sensibile, întrucât în privinţa lor, după notificările cuvenite şi punerea în întârziere legală, Comisia Europeană a sesizat Curtea de Justiţie a UE pentru a se constata neîndeplinirea de către România a obligaţiilor decurgând din directivele europene. Este vorba de faptul că nu a fost desemnat un număr suficient de arii speciale protejate (SPA) pentru păsări şi, respectiv, de eşecul în a îmbunătăţi calitatea aerului, în special referitor la nivelul particulelor (PM10) care au un impact serios asupra sănătăţii umane.
Urmează, în aceeaşi ordine de idei, ratarea angajamentului de a ajunge ca, în 2020, 24% din consumul de energie să fie asigurat din surse de energie regenerabile, insuficienta transpunere a exigenţelor directivei „Habitate”, numărul ridicat al zonelor vulnerabile la poluarea cu nitraţi, faptul că în România cantitatea de deşeuri din sticlă, plastic şi carton reciclate este cu mult sub media europeană (la un nivel de 30% faţă de 58%), sinuozităţile adoptării şi efectele perverse ale aşa-zisei „taxe de poluare” pentru autovehicule etc., etc. Desigur, dacă avem în vedere că multe dintre măsurile declarate oficial a fi fost adoptate pot fi abandonate în condiţiile crizei economico-financiare, tabloul neîmplinirilor se conturează şi mai complet. Europa ecologică devine astfel cu greu şi o realitate evidentă.
