Lady Gaga a scris cântece pentru Britney Spears înainte de a deveni celebră, iar vecinul dumneavoastră de la etajul 5 pleacă în concediu timp de două săptămâni în Tenerife. Este genul de informaţii pe care le puteţi primi dacă sunteţi abonat (follower) al mesajelor de sub 140 de caractere pe care le postează cunoscuţii dumneavoastră, companiile care vă interesează şi ofiţerii de PR ai diverselor vedete pe care nu aveţi răbdare până când le veţi vedea la ştiri sau în tabloide, aşa că le urmăriţi, de dimineaţă până seara, prin Twitter.

Creşte mai repede ca Făt-Frumos: 1.382% pe lună
Nimic din spaţiul virtual nu se poate compara, nici măcar de de­parte, cu incredibila explozie pe care a reprezentat-o dezvoltarea Twitter în ultimii doi ani. O istorie în câteva rânduri: înfiinţat în 2006, serviciul îşi găseşte o portiţă de promovare la festivalul „South by Southwest”, mo­ment în care recordul de postări zilnice sare de la 20.000 la 60.000. Me­dia trimestrială de postări din 2007 rămâne însă la puţin sub 400.000. În 2008, media trimestrială este de 100 de milioane de postări, iar în 2009 - de 2 miliarde. În februarie 2010 se postau 50 de milioane de mesaje pe zi, primul trimestru se încheie cu 4 miliarde de postări, pentru ca la în­ce­putul lui iunie 2010, cu ocazia cam­pionatului mondial de fotbal, să se ajungă la un record de 2.940 de postări pe secundă. Nici acest record nu rezistă mult, finala NBA din 17 iunie provocând o avalanşă de 3.085 de postări pe secundă.
Vorbind în procente, rata de creş­tere a Twitter ajunsese la 1.382% pe lună în martie 2009, faţă de 228% - Facebook şi 240% - Zimbio. Tot la în­ceputul lui 2009, Twitter se clasa le­jer printre cele mai accesate 15 site-uri din lume. În prezent, Twitter se află pe locul 11, în urma unor site-uri precum YouTube, Facebook, Wikipedia, MSN sau Yahoo. Evident, cel mai accesat rămâne Google.com.
Deşi dimensiunile vehiculate în jurul Twitter sunt de-a dreptul colo­sa­le, şi ar duce cu gândul către mi­liar­de de dolari vehiculaţi prin acest instrument, realitatea este foarte de­parte. Numărul de utilizatori înre­gistraţi, numărul de aplicaţii şi „add-on”-uri oficiale, numărul de comentarii postate şi numărul de follower-i ai uneia sau alteia dintre celebrităţi nu au, practic, nicio legătură cu ceea ce se întâmplă, de fapt, în reţeaua Twitter.

Afacerea secolului sau faliment de viitor?
În primul rând, conţinutul: rar poate fi întâlnită o asemenea aglo­me­raţie de inutilităţi. Pear Analytics a analizat timp de două săptămâni me­sajele postate între 11 AM şi 5 PM, rezultatul fiind devastator: 41% din mesaje sunt pălăvrăgeală inutilă, fă­ră sens, scop şi - cel mai important - complet lipsite de informaţie (de ge­nul: „începe o nouă zi”, „’neatza tu­tu­ror”, „ce mai faceţi, oameni buni?”); 38% sunt conversaţii private, irelevan­te pentru terţi, doar 9% caută să pună în circulaţie nişte valori (de cele mai multe ori solicită semnături pentru diverse campanii umanita­re); 6% sunt mesaje de autopromo­vare, 4% sunt mesaje spam (mesaje comerciale nesolicitate) şi tot 4% sunt ştiri.
În al doilea rând, numărul de utilizatori reali este incomparabil mai mic decât cel de utilizatori înregistraţi. Doar 40% din cei care îşi fac un cont pe Twitter revin la acest site şi, dintre cei care revin, doar 19% pos­tează mesaje. Articole recente din presa americană comparau reţeaua cu balul de după clasa a VI-a, când doar câţiva au curaj să invite o fată la dans, iar dintre aceia doar o parte primesc acceptul fetei, în timp ce toţi ceilalţi stau pe margine şi şuşotesc sau privesc geloşi spre ring. Practic, 5% dintre utilizatorii Twitter produc 75% din activitatea reţelei.
Drept urmare, afacerea Twitter scârţâie de ceva vreme, iar progno­ze­le asupra viitorului său sunt împăr­ţite. Din bugetele de publicitate de­dicate reţelelor sociale, Twitter pare că va „agăţa“ în 2011 mai puţin de un sfert din felia principalului competitor (ca audienţă), Facebook, deşi de­ţine un număr de abonaţi de peste o treime (190 de milioane de conturi Twitter, faţă de 500 de mili­oane de conturi Facebook). Cei de la Twitter nu au dat niciodată buzna să-şi facă publice veniturile, nici să anunţe pu­blic investiţiile atrase. Se ştie că au existat câteva investiţii în­tre 1 şi 5 mi­lioane de dolari în 2007, 22 de mi­li­oane în 2008 şi aproximativ 35 de milioane în 2009, toate provenind de la grupuri importante de investiţii, precum Institutional Venture Part­ners sau Benchmark Capital. Se mai ştie şi că au investit companii ca Union Square Ventures, Spark Ca­pi­tal sau Insight Venture Partners, însă nu se cunosc cifrele.
Misterul care plana în jurul fi­nan­ţelor Twitter l-a provocat pe hackerul „Croll Hacker”, care a reu­şit să fure şi să publice în Tech­Crunch câteva dintre documentele companiei. Acestea porneau de la ve­nituri estimate de 400.000 de dolari în cel de-al treilea trimestru din 2009, care ar fi urmat să crească la 4 milioane de dolari în trimestrul al patrulea, odată cu atingerea pragului de 25 de milioane de utilizatori. Proiecţiile companiei erau de a atin­ge venituri de 1,53 miliarde de do­lari şi un număr de 1 miliard de uti­li­zatori în 2013. Pus în faţa acestor dezvăluiri, Biz Stone, co-fondator al Twitter, s-a mulţumit să anunţe pe blogul personal că e posibil să dea TechCrunch în judecată.
O analiză a „The Industry Stan­dard” (una dintre principalele surse de informaţii în ceea ce priveşte as­pectele economice ale Internetului) ară­ta anul trecut că nu există mari şanse ca Twitter să supravieţuiască fără o orientare mai clară către as­pectele comerciale ale reţelelor so­ciale. Şi, după îndelungi ezitări şi analize de proiect, lucrurile par, în sfârşit, să se mişte.

Ciripeli sensibile
Cum poţi să transformi ceva care a pornit ca un soi de hub pentru SMS-uri publice (asemănat cu ciri­pitul amestecat al păsărilor, de unde şi numele de Twitter) într-o mare afacere? Facebook a dat lovitura cu jocurile de gen Mafia Wars şi Far­m­ville, iar acest succes s-a tradus în scăderea abruptă a mediei de vârstă a utilizatorilor. Clienţii Twitter nu au însă mari înclinaţii către jocuri, doar 11% din ei făcând parte din ca­tegoria 11-17 ani. Acest fapt ar putea fi avantajul de care Twitter are ne­voie pentru a câştiga mai mult din piaţa de advertising online: clienţii sunt angajaţi, deci au venituri, sunt grăbiţi - altfel ar posta pe bloguri, nu pe Twitter - şi folosesc intens Inter­netul, având o nevoie mare de comunicare instant cu grupuri, nu cu in­divizi.
Prima soluţie, identificată şi a­nun­­ţată în aprilie 2010 ca viitor in­strument de publicitate, a fost scoa­te­rea la vânzare de tweet-uri pro­mo­ţionale, „sensibile” la conţinutul me­sa­jelor postate, care să funcţio­ne­ze du­pă modelul Google AdWords. Cli­en­ţii de talie mare nu au întârziat să a­pară, primii înscrişi fiind Sony, Star­bucks, Best Buy şi Red Bull. Aşa că nu trebuie să fiţi miraţi dacă un amic anunţă pe Twitter că e rupt de oboseală şi s-a săturat de muncă iar, lângă anunţul său, un user necunoscut vă sugerează să mergeţi la o cafea la Starbucks sau să beţi un Red Bull. Invitaţi-vă prietenii la film, iar Sony vă va spune imediat că acelaşi film se vede mai bine pe plasma de acasă…